Paralizat de frică

Când ești paralizat de frică e imposibil să vezi limpede sau să gândești clar. Totul ți se pare învăluit în ceață, nu ai chef de nimic, eviți să primești vești sau să iei decizii. Ești convins că universul luptă împotriva ta, îți sare țandără din orice.

Vrei să te răzbuni pe fiecare trecător, pianist, mesager doar ca să te răcorești. Scapi din vedere fapte importante, te bizui pe persoane dubioase care vorbesc mult, fac puțin, dar par că-ți dau dreptate indiferent cât de departe ai ieșit pe arătură.

Te ascunzi de provocările reale, trișezi frecvent, te răzvrătești din orice nimic, faci din țânțar armăsar, ești mereu cu capsa pusă, respingi oamenii care vor să te informeze corect sau să te ajute.

Mânat mai degrabă de entuziasm decât de pricepere crezi că dacă te pui singur sub presiune, stabilind termene de livrare nerealiste sau împrumutându-te peste măsură, îți vei hrăni motivația. Speri că frica ta continuă de nereușită sau rușinea ce te-ar cuprinde dacă ai pierde pariurile tot mai absurde pe care le faci cu soarta îți vor da puterea să biruiești.

Numai că nu funcționează așa aproape niciodată. Când se apropie termenul imposibil pe care l-ai anunțat în gura mare dar ești foarte departe de a fi gata ai de ales între a-l amâna sau a da rasol, aruncând pe fereastră calitatea proiectului. Alegi mereu rasolul pentru că nu poți să recunoști că ai greșit grav. Știi că vei pierde clienți, că-ți vei știrbi reputația că imaginea firmei va avea de suferit, dar nu-ți pasă. Legendara ta infailibilitate e mult mai prețioasă decât simțul măsurii.

Îți chinuiești angajații, țipi la ei de pomană, distrugi cheful, motivarea și dorința de  implicare a întregii echipe. Creezi conflicte interne puternice și durabile pentru că nevoia ta bolnavă de control te face să încurajezi delațiunea, pasarea responsabilității, vânătoare de vrăjitoare.

Le ceri furnizorilor imposibilul. Îți schimbi deciziile de mai multe ori pe zi făcându-i să muncească degeaba în cea mai mare parte a timpului. Îi biciuiești, le forțezi mâna, îi faci să-și dorească să nu te fi întâlnit niciodată. Pe viitor te vor evita, vor cere prețuri exorbitante, îți vor trimite oferte într-o doară.

Panica îți ordonă să fugi, sau dacă nu ai pe unde, să lovești. Având în vedere că nu ai atins nici pe departe cifrele prognozate te cuprinde disperarea. Nu fugi pentru că ești paralizat de frică. Dar apelezi la orice truc din manualul managerului în derivă ca să aduci mai mulți clienți începând de mâine. Reduci dramatic prețurile, anunți oferte peste oferte, lansezi pachete noi ieftine dar proaste, îți distrugi imaginea clădită cu greu de furnizor de servicii de calitate la un preț corect.

Speri că în afară companiei nu se vede că plutești în derivă, dar competitorii inteligenți, angajații cei mai buni, clienții, partenerii și furnizorii simt gustul sângelui și caută deja soluții alternative, cel mai probabil la dușmanii tăi cu afaceri așezate, predictibile cu care pot colabora civilizat.

Chiar în echipa de care ești mândru, printre cei mai fanatici partizani ai tăi, războinici neînfricați în lupta pentru gloria prăvăliei pe care-o conduci, se simte cutremurul. Pentru că panica plutește-n aer, este contagioasă, face ravagii. Iar oamenii înțeleg intuitiv că nu ești liderul infailibil în care pozezi.

Știu cu toții că ți-e teama să nu fii lăsat pe dinafară, că lupți ca să nu te faci de râs. Unora le pare rău că vei sfârși singur, rănit, neînțeles și respins, totuși cămașa le este mai aproape de pieptul propriu.

Nu căuta să elimini complet frica din viața ta pentru că e imposibil. Fără ea nu ai cum să construiești ceva important, să crești spectaculos, să găsești drumuri noi, să desenezi procese eficiente sau să inventezi funcționalități ce-ți simplifică viața. În completă siguranță, fără să-ți dea târcoale incertitudinea sau teama de insucces poți să dormi liniștit, dar nu vei realiza nimic remarcabil.

Problema ta reală este cum să gestionezi eficient temerile care nu te lasă să dormi, cum să nu cazi pradă haosului, condus numai de instinctul de supraviețuire, mânat de nervozitatea ce nu-ți dă pace nicicând. Cum să nu ajungi paralizat de frică.

Nu confrunta singur furtunile, înconjurat de o echipă de  yes-mani ineficienți căci nu vei ajunge prea departe. În plus te vor îngenunchea oboseala, lehamitea, grijile și ratările epice.

Ca să-ți continui drumul spre succes, e necesar să apelezi la rațiune. Ce te va ucide mai devreme sau mai târziu e paralizia, nu frica. Haosul vine din capul tău. El poate fi gestionat, încă. Dar ar trebui să gândești logic, să analizezi corect situația, să iei decizii imediate care să încetinească hemoragia de resurse.

Listează riscurile cu care e foarte probabil să te confrunți. Ia măsuri de prevenire, gândește scenarii alternative. Decide cum acționezi ca să reduci efectele dacă vor apărea problemele. Înfruntă-ți fricile în loc să te lași condus de ele. Și vei reuși!