Nu vegeta prea mult pe partea greșită a baricadei

Spunem adesea una dar facem alta. Vânăm succesul, îl încolțim și când mai avem doi-trei pași de parcurs îi dăm cu piciorul. Ne așezăm cu ușurință, fără să ne gândim  cine știe ce, de partea greșită a baricadei. Ajungem astfel, pe nesimțite, să luptăm cu entuziasm împotriva propriilor  interese.

Nici măcar nu suntem rău intenționați. Avem convingerea că noi știm mai bine, că cei care au altă părere sunt strâmbi, gândesc încet sau au agende ascunse. Ignorăm că pe lângă puținele sclipiri de geniu, înotăm cel mai des într-o mare de decizii modeste, având belșug de momente dezastruoase.

Dintre tovarășii pe care i-am observat dormind pe partea ailaltă a baricadei, în timp ce muncesc din greu să-și torpileze rezultatele deja obținute aș menționa:

Antreprenorul care a deschis mereu drumuri noi, a inventat soluții, a crescut rapid pentru că a fost inteligent, și-a urmărit viziunea, a fost flexibil, a oferit pieței valoare. Dintr-odată s-a oprit. Nu a obosit, doar că i s-a urcat infailibilitatea la cap și e influențat de sfaturile proaste ale lingăilor de serviciu.

Acum vrea să intre în rând cu lumea, să procedeze la fel ca unii dintre competitorii lui, să copieze de la multinaționale procese, tehnici, inițiative stufoase, birocratice, ineficiente. Să se ascundă în pluton, să piardă războiul pentru că-și neagă identitatea, să se transforme într-un jucător oarecare, ușor de comparat cu competitorii, deci simplu de înlocuit.

La revedere viteză de execuție, clienți fericiți, competitori invidioși. Bun venit mediocritate!

Consultantul începător, plin de entuziasm, ce se apropie de un business nou, îl evaluează superficial și apoi dă să-l schimbe din temelii, aruncând la gunoi tot ce funcționa înainte ca să pună-n loc singura rețetă de succes pe care o știe.

Profită de statutul de specialist, de stea nouă pe firmament, își impune cu forța ideile fixe,  mult înainte să priceapă încotro se îndreaptă compania, ce tipuri de piețe are, cu ce servicii își propune să crească sau ce avantaj competitiv îi asigură pasul în fața competitorilor.

Pleacă la drum fără hartă sau GPS pentru că știe că întotdeauna a ajuns undeva. Nu neapărat la destinația dorită, dar într-un loc liniștit unde nimeni nu  i-a spart capul.

Dacă ești ca el ai grijă, poți să dai oricând peste clientul care reacționează violent la  impostură.

Angajatul de multinațională care-și dorește o schimbare în viața lui și decide să facă minuni de vitejie ca directoraș în businessul unui antreprenor. El își imaginează că va avea la îndemână aceleași instrumente de lucru ca la Înalta Poartă de unde fuge, sisteme informatice, procese, proceduri, cultură organizațională, asistență juridică de calitate, dar se înșală amarnic.

E convins că poate să devină, în noua poziție, un superstar. Știe că va avea putere de decizie nelimitată, că merită cel puțin o zi pe săptămână în care să lucreze de acasă sau dintr-o cafenea, cu telefonul închis, pentru că, nu-i așa, geniul creează. Îl bântuie presupunerea nefondată că toată  lumea va fi de acord, prin definiție, cu deciziile lui. Are multe certitudini și puține îndoieli.

Dacă va avea ghinionul să fie angajat va suferi ca un câine măcar un an până se va da pe brazdă sau va pleca lăsând în urmă multe frustrări și o imagine de amator incompetent.

Specialistul care ajunge manager și astfel se desprinde de preocupările lui obișnuite, respectiv să livreze calitate, la timp, găsind de unul singur soluții pentru cele mai complicate probleme, doar ca să constate că trebuie să-i coordoneze pe ceilalți, să le arate drumul drept, să-i ajute să obțină performanța.

Dintr-odată povestea lui a devenit a echipei pe care o conduce. Nu mai merge să facă întotdeauna ca el. E forțat să se implice în jocuri politice, să fie empatic, să-și folosească inteligența emoțională mai mult și priceperea profesională mai puțin, spre deloc. Nu-i place, dar n-are soluții.

Nu s-a gândit cum o să fie când a acceptat promovarea, iar acum ego-ul nu-l lasă să dea înapoi pentru că  i se pare că și-ar recunoaște limitele șifonându-și imaginea.

Organizația a schimbat un specialist excepțional pe un șef prost!

Pasul următor logic nu e același pentru toată lumea iar rețeta infailibilă a succesului nu există, poți să nu-ți mai consumi timpul căutând-o. Alege-ți drumul inteligent!

Mai mult, mai repede, mai sus, sunt doar opțiuni. Stabilește-ți scopul, analizează circumstanțele și riscurile, ia-ți la timp deciziile, păstrează-ți concentrarea în implementare dacă vrei să ajungi unde ți-ai propus.

Și mai ales nu renunța prea ușor la ceea ce te face unic, la zonele în care poți să aduci valoare, la activitățile care te relaxează și-ți fac plăcere, la cine ești tu cu adevărat. Pentru că nimic nu poate compensa că te-ai pierdut pe tine însuți.