Cu mulți ani în urmă un antreprenor român cu o afacere mare cât casa îmi povestea că angajatul lui obișnuit muncește 14-16 ore pe zi, inclusiv sâmbăta și tot nu-și vede capul de treaba. Era ușor uimit că deși oamenii lui sunt extrem de ocupați, eficiența lor nu e chiar proverbială. În plus nu-i dau afară din casă nici creativitatea, nici dorința de a-și asuma responsabilități, nici grija pentru calitatea rezultatelor.

Între timp eroul nostru a intrat în faliment. Probabil că n-a găsit o soluție funcțională pentru dilema cu care se confrunta. A dispărut în uitare împreună cu echipa pe care o conducea, prea ocupați să acționeze ca să se gândească  mai întâi cum ar putea să aducă valoare în business.

S-ar zice că lumea nu a priceput nimic din această tristă întâmplare ori multe altele asemenea ei. Pentru că, în zilele noastre, a revenit cu putere la modă scuza tâmpă ”nu-mi văd capul de treabă!”. O folosesc până o tocesc cei care întârzie, sunt neamuri proaste, mint cu nerușinare, nu-și ascultă interlocutorul sau produc nimic util arzând resurse importante.

La fiecare colț de stradă întâlnești șefi de organizații sau echipe dând în brânci de câte treburi au, preferând să lase pentru spre Sfântul Așteaptă chestiunile ”mai puțin importante” precum:

Elaborarea strategiei

N-o să moară nimeni că nu știm care este direcția sau identitatea companiei. Putem să ne călcăm pe bătături prin ograda organizației fără să împărtășim același set de valori, nu avem nevoie de priorități pe termen mediu sau lung, procesele noastre cele mai importante merg din inerție, indicatorii de performanță se așează singuri iar cultura companiei se dezvoltă în voia ei, precum iedera.

Stabilirea unor obiective logice

Dacă nu te duci nicăieri întotdeauna vei ajunge acolo ne spune filozofic motanul din Ceshire. Bazându-te pe acest principiu nu ai niciun motiv să te gândești la obiective strategice, operaționale, de proces, de echipă sau individuale. Lasă haosul să lucreze pentru tine. Când iese prost ești destul de inventiv ca să-ți găsești scuze plauzibile sau să dai vina pe altul.

Măsurarea progreselor făcute

Cum nu am decis după ce obiective să alergăm, atunci nu ne batem capul nici cu responsabili, termene de livrare sau etape intermediare de evaluare ale progreselor făcute. Procedând astfel nu știm niciodată pe ce lume trăim, deci ne putem imagina că vom răzbi până-n pânzele albe și-o palmă mai sus.

Identificarea oamenilor indispensabili pentru obținerea succesului

Știm din experiență că iubim angajații care nu au obiecții, sunt mereu de acord cu șeful, își toarnă colegii, se acoperă de hârtii, iubesc procedurile stupide și nu ne surprind cu nimic. De ce să ne mai chinuim să aflăm ce cunoștințe, abilități sau valori îi mână-n luptă. Pentru ce să mai desenăm traiectoria proceselor de recrutare, inducție, dezvoltarea profesională sau retenție a talentelor.

Evaluarea periodică a situației

Acum că am luat-o pe calea deciziilor întâmplătoare, a stingerii incendiilor pe măsură ce apar și a folosirii în exclusivitate a acțiunilor reactive nu mai pierdem vremea să analizăm ce s-a mai schimbat în mediul extern, cum am putea îmbunătăți experiența clienților sau contracara inițiativele competitorilor. Divinitatea o să ne ferească de necazuri așa cum a făcut-o mereu!

Dacă nu-ți găsești timp pe parcursul unei zile nici să faci pipi nu înseamnă că ai o carieră de succes sau că stai neînfricat la cârma unei firme care rupe gura târgului. De fapt ești mereu pe fugă, nervos, irascibil, obosit.

Te copleșește nefericirea fără să știi de ce. Ai coșmaruri că vin clienții să-ți dea foc, că angajații complotează împotriva ta sau că nu-ți ajung banii să plătești chiria. Mai ai foarte puțin până să intri în depresie. Totuși impresia că ești indispensabil îți mângâie orgoliul și te ajută să te afunzi mai adânc în mlaștina lipsei de eficacitate.

Fă un pas înapoi, privește situația dintr-o perspectivă proaspătă. Răsuflă, evaluează cu calm unde ești, decide unde vrei să te duci. Stabilește priorități apoi ocupă-te de ele. Reprogramează sau deleagă restul. Investește-ți deștept timpul și energia pentru că sunt resursele tale cele mai prețioase.

Și mai ales nu te ascunde după zicătoarea ”nu-mi văd capul de atâta treabă” atunci când te biruiește incertitudinea, ți-e frică să nu greșești sau nu vrei să-ți asumi responsabilitatea pentru că nu păcălești pe nimeni.

 

The following two tabs change content below.

Călin Cavaleru

Autor, speaker, consultant specializat în tehnici de gândire rațională. Își ajută clienții să găsească cele mai simple, profitabile și durabile soluții de business.

Ultimele articole postate de către Călin Cavaleru (vezi toate)