Recrutarea este știință și artă. Aducerea în organizație a omului potrivit la locul potrivit suficient de repede încât să nu afectezi eficacitatea proceselor interne sau nivelul de satisfacție al clienților reprezintă adesea diferența între un succes răsunător și o soluție sub-mediocră.

Din nefericire extrem de puțini dintre cei care angajează pentru companiile lor înțeleg acest adevăr simplu. Nici șefii lor mai măricei nu sunt deosebit de inspirați atunci când deleagă către oameni mai puțin pricepuți decât ar fi cazul, programul de atragere al talentelor în echipă.

Plini de entuziasm, convinși că orice tovarăș normal la cap vrea să lucreze în firma pe care o reprezintă, recrutorii de circumstanță așteaptă liniștiți să vadă mii de candidați dărâmându-le ușa, cerșind umil jobul neclar definit, dar prost plătit pe care-l flutură cu mândrie.

Cum asta nu se întâmplă niciodată se pornesc să dea vina pe ghinion, pe omul de la resurse umane care nu e-n stare să scrie un anunț de doamne ajută sau pe competitorii care oferă salarii absurde tulburându-le lor apele.

Apoi consideră că totul a reintrat în normal, sunt din nou uscați și curați, deci îl angajează repede pe solicitantul care i-a mințit cel mai frumos. Nu pentru că e potrivit jobului, ci pentru că s-au săturat să mai caute și mai au în așteptare multe alte proiecte de distrus cu superficialitatea lor plină de suficiență.

O greșeală de recrutare costă scump, aduce cu ea un pogon de oportunități irosite, tensiuni în echipă, relații încordate cu furnizorii și clienții. Dacă tu, șefule de companie, vrei să eviți consecințele ei dezastruoase îți recomand să te asiguri că omul pe care-l aduci în casă:

Se poate concentra la o singură treabă

Evită să alerge după 7 iepuri în același timp, nu se crede campion mondial la multitasking. Poate să ducă o sarcină la bun sfârșit fără să-l cuprindă plictisul. Știe că luptând pe multe fronturi odată nu e eficient, obține rezultate submediocre și-și creează o imagine de amator.

Învață repede

Înțelege rapid, corect și aplică ce i s-a arătat. Este interesat să afle ce este în spatele evidenței. Nu-i e teamă să ridice ochii din pământ, își asumă riscuri inteligent.

Acceptă că nu este proprietarul adevărului absolut, ascultă părerile diferite, se străduiește să fie constructiv. Nu ține neapărat să rezolve orice temă are pe masă cu cele două rețete bune la toate pe care le folosea în jobul trecut.

Știe să stabilească priorități

Nu lasă deoparte inițiative vitale pentru organizație ca să răspundă ultimului e-mail primit. Nu încearcă să comprime timpul astfel încât să încapă oricâte taskuri în 5 minute. Pricepe destul despre business ca să decidă ce trebuie rezolvat în primul rând.

Este destul de comod încât să caute permanent scurtături funcționale

Vrea să termine mai repede, dar și să fie mai bine pentru toți cei implicați. Caută mereu soluții care să simplifice drumul spre rezultatul optim. Nu se mulțumește cu ”lasă că merge și așa” sau cu ”noi am luat-o întotdeauna p-aici”. Își folosește capul mai des decât mușchii.

Există șanse mari să se adapteze culturii companiei

Valorile care-i ghidează comportamentele și deciziile nu se bat cap în cap cu principiile companiei. Acolo unde apar discrepanțe sau dezacorduri ele pot fi depășite relativ simplu. Ai în vedere că un om poate să învețe din punct de vedere tehnic aproape orice, dar nu poate fi obligat să-și abandoneze credințele ce-l definesc.

Nu vei face niciodată dintr-un lup singuratic un mare jucător de echipă. O persoană obedientă va presta prost într-o cultură care încurajează inițiativa individuală, iar un simț al umorului extrem de acid va fi sancționat permanent într-o firmă care apreciază formalismul politicos.

Are un trecut cu care poți să te împaci

Nu sări peste verificarea referințelor. Nerăbdarea de a începe treaba nu este o scuză pentru a crede tot ce ai auzit pe parcursul interviului. Făcând temeinic acest pas te asiguri că nu te încuscrești cu un escroc, cu un mincinos cronic sau cu un impotent care știe să se vândă.

Nu te baza doar pe departamentul de resurse umane să sape în trecutul glorios al candidatului, sună personal și cere-le foștilor lui șefi un feedback onest.

Îți dai seama că procesul tău de recrutare e praf când te lovești la fiecare pas, în activitatea ta curentă, de convingerea că ești înconjurat doar de incompetență, nepăsare, delăsare și blazare. Când nimănui nu pare să-i pese, se greșește mereu la fel și tot ce construiești ziua se dărâmă peste noapte.

Știi că ești pe drumul cel bun când coechipierii tăi demonstrează frecvent că sunt mai buni decât tine la ceea ce fac. Când îi vezi că inovează sau simplifică mereu, că performează peste așteptări, că au clienți și parteneri mulțumiți, gata să-i recomande oricui are nevoie de serviciile lor.

Asigură-te că stabilești criterii clare de selecție pentru fiecare job în parte, că te implici personal măcar în faza finală a procesului iar cei pe care-i folosești să te ajute în etapele de preselecție înțeleg cât de cât despre ce este vorba în business precum și în recrutare.

Ai numai de câștigat dacă faci efortul să găsești omul de care ai nevoie și îl convingi să-și lase deoparte proiectele în desfășurare ca să ți se alăture, după cum ai multe de pierdut dacă angajezi candidatul cel mai puțin nociv doar ca să nu stai cu organigrama goală.

The following two tabs change content below.

Călin Cavaleru

Autor, speaker, consultant specializat în tehnici de gândire rațională. Își ajută clienții să găsească cele mai simple, profitabile și durabile soluții de business.

Ultimele articole postate de către Călin Cavaleru (vezi toate)