Las-o așa cum a căzut

Când misiunea companiei tale este o frază formată doar dintr-o colecție de platitudini de tip excelență, pasiune, spirit de echipă, angajații vor trage fiecare în altă direcție. Nu pentru că sunt răuvoitori, ci pentru că își fac treaba așa cum înțeleg ei că este mai bine.

Sunt șefi de companie care nu pot să ia deciziile necesare stabilirii unui traseul cultural logic pentru că nu știu ce să analizeze, de unde să pornească și până unde să meargă­­.

Alții își iau hotărârile dificile, apoi se comportă ca și când ele n-ar avea nimic de-a face cu propria persoana, deoarece se văd cumva deasupra principiilor care ghidează comportamentele pălmașilor.

În ambele cazuri cultura organizației lasă de dorit. Iată cum îți dai seama repede, cu ochiul liber că ești într-o criză culturală:

Răbufnește ostilitatea

Nu zâmbește nimeni. Cei care-și salută egali sau subalternii, extrem de puțini la număr, o fac mârâind, din colțul gurii. Cine nu se uită urât la tine te ignoră. Auzi de peste tot ”lasă-mă-n pace”, ” vezi-ți de treaba ta”, ”nu-i vina mea” sau ”eu nu mă duc să-i spun așa ceva”.

Nu se râde deloc, predomină tonul ridicat sau liniștea apăsătoare. Se schimbă căutături piezișe, lumea evită contactul vizual direct. Se șoptește veninos pe la colțuri.

Absenteismul e mare

Moralul este la pământ iar oamenii caută cu asiduitate scuze ca să nu vină deloc la job sau să stea cât mai puțin acolo. Fie că-și iau concedii medicale cu duiumul, lipsesc nemotivat sau anunță în ultimul moment că le-a murit pisica, ei adună un munte de absențe care reprezintă o frână puternică în atingerea obiectivelor.

Și când sunt fizic prezenți caută orice prilej să fie mintal absenți sau să stea cât mai departe de discuțiile productive.

Lipsesc angajamentul și motivarea

Toată lumea sparge ușa la ora terminării programului. Nu găsești voluntari pentru nici un fel de inițiativă. Omul obișnuit face minimul posibil ca să nu i se spargă valul în cap. Descrierea jobului așa cum este ea documentată la ”departamentul personal” a devenit biblie.

Cei care vor să iasă din pătrățelul lor sunt priviți ca dușmani periculoși. Se zboară mai tot timpul pe sub radar. Se caută permanent modalități sigure de a arunca pisica în curtea vecinului.

Se comunică defectuos

Toată lumea vânează vinovați, nimeni nu vrea soluții. Abundă de ce-urile pe tonuri ridicate. Se schimbă amenințări în loc de feedback. Fiecare procedează cum îl taie capul, nu există nicio preocupare pentru clarificare sau confirmarea înțelegerii comune.

Monologul este la mare cinste. Dialogul constructiv care ar putea închega o echipă, crește încrederea că se pot atinge țintele sau aprinde motivarea lipsește cu desăvârșire.

Nimeni nu-și asumă responsabilitatea

Rezolvarea oricărei probleme sau luarea celei mai simple decizii pare o corvoadă. Lenea ori frica de greșeală îi paralizează chiar și pe cei care teoretic conduc ostilitățile. Lipsește interesul pentru atingerea obiectivelor dar există preocuparea de a da vina pe alții.

Angajații nu știu să exprime, darmite să analizeze riscurile cu care se confruntă, așa că le ignoră grațios. Nimeni nu are inițiativă, toți se plâng că e imposibil și sunt oricând gata să te convingă de ce.

Dacă-ți dorești o cultură care să încurajeze performanța e bine să ai o viziune, să vrei s-o transformi în realitate, să-ți pese de oameni, să nu-ți fie teamă să greșești, să fii corect. Fă ce trebuie, nu ce e simplu. Nu accepta atitudinea de tip lasă că merge și așa, redu birocrația, pedepsește corupția indiferent la cine o observi sau cât este de incipientă.

Ține bârfa sub control, sparge bisericuțele, adună în jurul tău oamenii care-ți împărtășesc visul, aduc valoare proiectelor în care se implică și nu-și abandonează principiile la prima adiere de vânt potrivnic.

Când dai de greu amintește-ți că ai o cultură funcțională doar dacă principiile ei fac parte integrantă din cine ești tu, șeful suprem, cu adevărat.

Așa că dacă iubești manipularea, nu poți fără să controlezi cel mai mic detaliu sau folosești frecvent ieșirile isterice ca să scoți oamenii din inerție, mai bine nu te apuca de schimbări culturale majore.

Las-o așa cum a căzut!