Ești dispus să plătești prețul incompetenței

Semizeus a fost promovat manager doar pentru că a demonstrat hărnicie, obediență, rezultate peste medie într-o poziție de suport aflată undeva departe de inima businessului companiei.

Au trecut 4 ani de atunci iar rezultatele sunt dezastruoase. Pe tarlaua zeului buimac se produce mult mai puțin decât înainte, oamenii sunt cu moralul la pământ, atmosfera este de criptă, putinii rămași în companie se ascund prin cotloane întunecoase ca să nu-i întrebe nimeni de sănătate.

Cei puternici, curajoși, sau cu obligații mai puține au plecat deja. Inițiativa, creativitate, libera circulație a opiniilor au dispărut demult făcând loc cultului personalității. În fruntea departamentelor din subordinea marelui șef de trib sunt băiețași sau fetițe care-și construiesc feude mici și triste în timp ce nu ies din cuvântul stăpânului.

Semizeus știe să facă cu mânuța lui niște chestiuni simple, aceleași pe care le făcea pe vremuri, când era un subaltern insignifiant, dar este incapabil să se descurce în fruntea unei echipe.

Nu are alte sentimente în afara celor legate de propria propășire, nu-i pasă de oamenii cu care interacționează, habar n-are să stabilească priorități nici pentru el, darmite pentru alții. Adoră să-și petreacă timpul în luptă cu detaliile nesemnificative.

Cu siguranță nu este vina lui că a ajuns într-o funcție care-i depășește cu mult competența, ci a celor care, sătui de durata procesului de recrutare, au numit un om slab, convinși fiind că-l vor putea manipula cu ușurință ori că nu va apuca să distrugă prea mult. Nimic mai fals!

Să vedem ce au trecut grațios cu vederea șefii lui Semizeus când l-au ”pus căprar”:

Că nu știe cu strategia

Îi lipsește orice urmă de viziune personală, ba chiar se împiedică la fiecare pas de punere-n practică a uneia de împrumut, pentru că nu este capabil să vadă imaginea de ansamblu indiferent de unde s-ar uita la ea.

Nu are habar cum se clădește sau menține avantajul competitiv, unde se investesc resursele pentru a se obține creșterea optimă, care e cel mai fericit mix piață/produs. Nu reacționează nicicum la mișcările competiției, darmite să le anticipeze.

Se înconjoară de oameni slabi care nu-l vor contrazice indiferent ce monstruozitate ar scoate pe gură.

Că e incapabil să conducă oameni

Arată perfect ridicol în fața angajaților pentru că nu înțelege nici măcar la nivel bazic procesele companiei sau nevoile clienților. Prin urmare mesajele lui sunt diluate, fără consistență ori valoare practică.

Nu poate să comunice așteptări sau obiective clare deoarece nu știe care sunt. Face observații aiurea, în afara contextului dat, într-un vid operațional și cultural care generează frustrări durabile.

Este complet  de neînțeles pentru el ce-i mână-n luptă pe colaboratorii săi, astfel încât nu găsește niciodată resorturile care să-i mobilizeze, să-i însuflețească, să-i facă să se implice.

Că nu pricepe ce este sau cum funcționează organizația

Această slăbiciune îl împiedică să fie sigur că a stabilit și urmărește cele mai bune obiective la nivel de companie, departament, specialiști cheie.

Nu știe care sunt procesele cele mai importante, deci va fi incapabil să le optimizeze. Simte nevoia să controleze în mod absolut liderii informali, oamenii cu păreri proprii, inițiative, influență și nu poate realiza asta decât prin introducerea unor proceduri care îngreunează drumul către rezultatele dorite.

Îi trebuie mult timp să ia decizii, se răzgândește frecvent, căuta țapi ispășitori în loc de soluții. Are reflexul să se acopere de hârtii astfel încât încurajează birocrația inutilă, consumatoare de timp și de nervi.

Că este un comunicator lamentabil

Nu are nimic valoros de adăugat, urmărește scopuri ilegitime, vede viitorul într-o ceață groasă, deci nimeni nu-și bate capul cu ce povestește. Mai mult nu știe să asculte, întrerupe fără nici un rost și-și impune punctul de vedere fără argumente raționale.

Este incapabil să gestioneze conflictele sau să calmeze îngrijorările oamenilor înainte să se transforme probleme majore. Abuzează de judecăți de valoare, evaluări subiective, ordine răstite, sugestii prostești și bancuri proaste.

Că nu are habar cum ar putea crește afacerea

Lipsa cunoștințelor legate de companie, piață, produse, competiție, cercetare și dezvoltare nu-i permit să identifice ce trebuie schimbat la serviciile companiei.

Când vine vorba de piețe noi sau modificate treaba devine și mai complicată deoarece este incapabil să judece în termen de segmentări diferite utilizând scenarii alternative.

Pentru că în zona de creștere rezultatele nu se văd peste noapte managerul nostru cel priceput va începe o sumedenie de proiecte, alocându-le resurse importante, doar ca să le abandoneze fix înainte să-și dovedească utilitatea.

E bine să te convingi că persoana pe care vrei să o numești în fruntea unei structuri este capabilă să o conducă spre rezultate logice, fără să i se suie puterea la cap. Dacă-i sesizezi limitele pe parcursul procesului de recrutare și totuși îl ungi șef, ești chiar mai vinovat decât el de rezultatele infecte care vor apărea cu certitudine.

Conducătorii de doi lei fac mult rău atât companiei, cât și angajaților sau profitabilității. Odată puși acolo sus pe craca ierarhică, își vor folosi toate puterile ca să rămână în agățați de scaun. Își vor camufla neștiința,  neputința, nepriceperea sub jocuri politice ieftine sau manipulări grosolane.

Pentru că nu au nici viziune, nici caracter, iar reperele lor morale se clatină la orice adiere de vânt, acești nechemați vor distruge tot ce are organizația mai prețios.

În urma lor vor rămâne o cultură discutabilă, procese greoaie, proceduri stupide, oameni prost pregătiți în poziții cheie, proiecte începute și abandonate la mijlocul drumului, resurse blocate în inițiative tâmpe.

Înainte să-i dai lui Semizeus pe mână pâinea și cuțitul nu uita să te întrebi dacă ești dispus să plătești prețul imens al incompetenței lui?