Executantul perfect va fi un CEO mediocru

Corporația a decis. Semizeus va fi noul CEO.  Este un bun executant care s-a evidențiat prin muncă asiduă, respectarea termenelor de livrare, exactitate în analiză și planificare ce-i drept fără a fi dublate de creativitate sau de o viziune ieșită din comun. În ceea ce privește practica a greșit rar spre deloc pentru că a fost doar superficial implicat în proiecte cu rezultate oarecum vizibile.

Deși nimeni nu moare de dragul lui, nici nu este urât fiind un personaj șters care de-a lungul timpului s-a ferit să intre în contact cu oamenii mai mult decât era cazul. Mersul pe burtă i-a ieșit destul de bine pentru că vine dintr-un departament de suport care a avut mai puțină presiune permițându-i lui Semizeus să-și ajute dezinteresat colegii în cele mai multe dintre proiectele în care a fost implicat.

O dată suit în copac conducătorul nostru realizează brusc că de fapt el știe foarte bine ce este de făcut pentru binele companiei și de la primele întâlniri cu echipa de management dă ordine, cere insistent, dirijează cu autoritate și presează la maxim fără să mai pună vreo întrebare sau să ceară vreo părere. Vremea consultărilor este deja apusă, demiurgul face treabă.

Timpul lui este cel mai important așa că toată lumea din organizație este nevoită să se adapteze agendei lui Semizeus ceea ce adeseori înseamnă că o inițiativă vitală pentru bunul mers al treburilor, dar invizibilă pe radarul micuțului dictator, poate rămâne chiar luni de zile în stand by. Desigur când oala dă în foc și începe scandalul legat de lipsa totală de reacție sau de tărăgănarea până la absurd vina cade tot pe capul celui care chiar s-a agitat să pună povestea pe lista de priorități a șefului și a fost când ignorat, când trimis la plimbare cu grație.

În relația cu oamenii Semizeus nu se încurcă cu prostii de tip emoție, empatie, înțelegere, luarea în calcul a informațiilor care nu-i convin sau  ascultarea opiniilor celorlalți atunci când nu coincid cu a lui sau când nu-i cântă osanale.

Nu se răzgândește niciodată, adoră să-și folosească forța ierarhică în conflictele pe care le caută sau chiar le generează. Este arogant pentru că știe că deține dreptatea absolută, nu se ferește de judecăți de valoare  chiar atunci când are informații superficiale, nu are încredere în nimeni și își corectează permanent angajații indiferent de subiect.

Lasă impresia că se sfătuiește cu alți manageri sau cu specialiștii dar până la urmă ia singur toate deciziile. Are un grup de favoriți pe care-i protejează până la un punct și evită să-i calce în picioare chiar la fiecare interacțiune cum face cu ceilalți. Când nu latră ordine, vocea lui dă pe afară de supărare și frustrare pentru că nimeni nu-l înțelege cu adevărat și nu prestează la înălțimea așteptărilor lui niciodată verbalizate.

Mielul cel blând perceput de către corporație ca un personaj neutru, ideal pentru a ajuta firma să treacă peste momentul tulbure, executantul model, curățel, deștepțel și plăcut de tot poporul s-a transformat peste noapte într-un elefant care se dansează french can-can  prin magazinul de porțelanuri.

Un manager general adevărat își atinge obiectivele. El este capabil să-și transmită viziunea transformată în așteptări clare pentru cei care le pun în practică, să comunice și să interacționeze cu oamenii pentru a le insufla energie, curaj, încredere și motivație. Știe să delege teme și proiecte importante către cei care au competențele necesare, le oferă încredere și resursele necesare. Valorifică la maxim expertiza pe care o găsește disponibilă în firmă. Îl interesează rezultatele, nu controlul absolut. Știe că s-a făcut treabă și înainte ca el să fie CEO și apreciază asta.

Semizeus un executant modest și obscur transformat în conducător suprem va face  în continuare ce știa el mai bine, adică să rezolve cu mânuța lui orice detaliu. Va avea pretenții multe, proaste și absurde de la colaboratori și va fi incapabil să clădească o relație cu ei. Cine nu e cu el e împotriva organizației și trebuie îndepărtat. Este imposibil să-l convingi că există cazuri în care nu are perfectă dreptate. Se va lupta să impună reguli multe și fără sens pentru productivitate doar că să știe și să controleze orice mișcare.

Corporație sau antreprenor, dacă tot ai decis că îți trebuie un CEO, nu te mulțumi cu jumătăți de măsură. Nu alege pentru cel mai important job în companie băiatul invizibil pe principiul că e bun la toate, nu-l urăște nimeni și pe vremea când era un mic slujbaș avea rezultate. Nimic din toate astea nu-l recomandă să conducă compania și în plus ai șanse excepționale să te trezești cu toate porțelanurile sparte de micuțul și inabilul pahiderm care nici măcar nu vrea să facă rău ci doar atâta poate.