Compania merge cu hopuri. Ba pare că totul e spre bine, ba se dărâmă tot ce s-a construit și trebuie reluat, cu migală, de la început. Dinspre cap, de unde se împute peștele, miroase a incompetență, indecizie cronică, incapacitatea de a duce la capăt chiar și inițiative simple.

CEO-ul nu conduce compania de 3 luni ci deja de vreo 3 anișori așa că i s-au epuizat scuzele de tip ”pe asta nu o știam”, ”n-am avut timp să mă ocup” sau ”managerul din linia a-2-a a dat-o de gard pentru că l-a apucat eroismul și a făcut-o de capul și cu mânuța lui”.

A venit momentul trist să găsească soluții care să pună organizația pe șinele unei dezvoltări logice, sănătoase și previzibile.

Dar cum se face cu adevărat treabă, se întreabă el:

Se definește o strategie

Scopul acestei operațiuni este înțelegerea chestiunilor vitale legate de identitatea organizației; valorile și principiile ei fundamentale; piețe și produse existente, modificate și noi; avantaj competitiv; procese organizaționale; competențe, abilități și comportamente necesare materializării viziunii omului care conduce spectacolul.

Ce se întâmplă dacă CEO-ul nu are o viziune sau nu dorește s-o comunice pentru că nu poate s-o pună în cuvinte, se ferește să-și ia angajamente pe care știe că nu le va respecta sau are o agendă ascunsă? Nimic bun! Bani aruncați pe fereastră, haos, oameni nemotivați, reguli stupide, evaluări ale rezultatelor strâmbe, decizii amânate fără sfârșit.

Se planifică regulat

Se stabilesc obiective operaționale, derivate din cele strategice. Se comunică clar așteptările către toți cei implicați. Se anunță etapele intermediare de măsurare ale progresului. Se folosește un sistem de bonificare care să încurajeze performanța reală, nu delațiunea sau jocul politic.

Nu am înțeles niciodată de ce, fel de fel de manageri depășiți de situație, au impresia că băgând pe gâtul subalternilor mai slabi de înger niște ținte aberante, înseamnă că ei au scăpat de responsabilitate, ba chiar așteaptă să vadă minuni de vitejie .

Frecvența cu care revizuiești obiectivele diferă în funcție de specificul fiecărui business în parte. Precizia planificării crește cu cât este mai atent monitorizat previzionatul în raport cu realizatul și se trag învățămintele necesare atât din succese cât și din greșeli.

Deși mulți fac asta, nu e prea deștept să stabilești obiective anuale și să nu măsori ce se întâmplă cu ele până prin decembrie când nu mai poți să faci oricum nimic.

Se folosește un sistem informatic integrat

Dacă sistemul este bine gândit și construit cu ajutorul specialiștilor din organizație care înțeleg cu adevărat procesele, procedurile, reglementările, cerințele de documentare sau raportare ai toate șansele ca el să-ți scutească timp, să-ți pună la dispoziție informații cheie în timp real și astfel să te ajute să iei cele mai bune decizii.

Când treaba rămâne strict pe mâna unui grup de IT-iști, fără aportul celor care știu cum merg lucrurile în companie rezultatul final va fi nefuncțional. Vei fi nevoit să compensezi lipsa unor informații strict necesare sau a unor documente vitale prin folosirea unor artificii ineficace și costisitoare.

Se învață permanent

Învățatul continuu este valabil pentru toate treptele ierarhice și se referă nu numai la ce poți îmbunătății on the job, adică la învățămintele venite din experiență, ci și la tehnologie, abilități, competențe, cunoștințe noi.

Am întâlnit atât în multinaționale, cât și în antreprenoriat, prea mulți manageri care sunt mulțumiți cu ceea ce știu deja și nu mai vor să afle nimic nou.

Alții merg pe ideea că sunt campioni la școala vieții și nu au nevoie să se expună unor teorii, tehnici sau concepte pe care nici nu le știu, nici nu vor să-și bată capul să afle în ce fel i-ar putea ajuta.

Șefii ăștia sunt de cele mai multe ori stupefiați de ce subalternii lor le urmează exemplul personal și refuză să învețe, să schimbe sau să îmbunătățească. De ce nu există inițiativă, creativitate, responsabilitate. De ce nu mișcă nimic fără indicații detaliate sau confirmări la fiecare pas. Sau de ce organizațiile lor merg prost.

Se renunță la ce nu merge

Suntem cu toții oameni, avem slăbiciuni și ne atașăm de produse, tehnici, clienți, moduri de a ne petrece timpul sau de a stabili priorități. Cu timpul, pentru că nu mai ținem cont de schimbările petrecute, ajungem să alocăm prea mult din timpul nostru limitat unor activități care nu sunt productive, nu funcționează cum ne-am dori și ne consumă energia și nervii degeaba.

Când ai responsabilitatea conducerii unei organizații sau a unei echipe trebuie să sesizezi la timp care sunt activitățile care-ți încetinesc drumul spre succes și să renunți la ele, oricât ți-ar fi de dragi. E bine atât pentru tine cât și pentru cei pe care-i conduci să te poți adapta noilor provocări fără să răstorni barca.

Să nu fii un manager care are nevoie să schimbe regulile în timpul jocului ca să-și consolideze puterea. Să te abții să recompensezi sau să pedepsești după bunul plac.

Să te străduiești să pricepi cu adevărat cum funcționează business-ul pe care-l conduci, să admiți că și alții pot avea idei excepționale, că nu ești deținătorul adevărului absolut.

Dacă nu poți face toate astea, îți vine greu să renunți la puterea absolută, ai convingerea că ești cel mai bun la orice categorie, dar aștepți să ți se întâmple lucruri în loc să iei decizii, te transformi într-un CEO pe cinste!

The following two tabs change content below.

Călin Cavaleru

Autor, speaker, consultant specializat în tehnici de gândire rațională. Își ajută clienții să găsească cele mai simple, profitabile și durabile soluții de business.

Ultimele articole postate de către Călin Cavaleru (vezi toate)