Un CEO decorativ

Discutând cu diverse persoane care ocupă funcția de manager general am constatat că sunt mai mult decât mulțumiți de propria prestație și extrem de încrezători în aprecierea de care se bucură în ochii subalternilor lor și de influența pe care o exercită asupra identității și direcției organizației.

Adeseori percepția conducătorului suprem nu are nicio legătură cu percepția trupelor ”din gestiune”. El crede că este mereu prezent și disponibil pentru oricine are nevoie să-i vorbească pe când în realitate este invizibil majoritatea covârșitoare a timpului și, prin urmare, un factor ușor de neglijat.

Când vorbești cu angajații ”fericiți” și ”încrezători în capabilitățile” șefului cel mare și tare, afli rapid că personajul a pierdut demult orice legătură cu ce se întâmplă și este servit numai cu informațiile pe care își dorește să le audă fiind  ținut, fără mare efort, departe de chestiunile care ard.

Ca să vin în întâmpinarea nevoii acestor manageri de a afla adevărul despre propria situație fără să fie obligați să facă efortul să discute cu subalternii lor care le furnizează nimicuri călduțe la fel de natural precum respiră, le propun să analizeze rapid următoarele direcții pentru a afla dacă au devenit sau nu un artefact decorativ:

Felul în care oamenii din organizație răspund la întrebările CEO-ului

Când cei chestionați par să caute ”răspunsul corect”, se uită oriunde altundeva decât în ochii partenerului de conversație și dau din colț în colț este momentul să te îngrijorezi. Evidența arată că nu există obișnuința de a se comunica liber și că ocaziile în care angajații își exprimă părerea sunt la fel de frecvente precum Crăciunul.

Cel mai probabil sugestiile venite de jos în sus pe scara ierarhică nu au fost niciodată puse în practică și deja nimeni nu-și mai dorește să vorbească-n gol. Sigur CEO-ul nu este văzut ca o persoană cu care să stai relaxat de vorbă nici măcar când deschide el discuția și oricum nu ajungi nicăieri vorbind cu el.

Cantitatea de vești rele care ajung la conducătorul ”iubit”

Cu cât mai puține vești rele cu atât mai bine își spune managerul credul și lipsit de experiență dar mult prea preocupat de propria importanță, infailibilitate și imagine.

Adevărul este, în 99% din cazuri, că a fost catalogat în companie ca o persoană care fie nu acceptă deviațiile, fie împușcă mesagerul, fie este destul de departe de fenomen ca să nu fie nevoie să știe ce se întâmplă pentru că ar putea lua decizii aiurea, ca de obicei. Lipsa veștilor rele este semnul că liderul este ținut în afara vârtejului faptelor și eventual informat când situațiile s-au mai răcit și numai dacă este strict necesar.

Comportamentul echipei de management

În cazul în care echipa de management dă semne de nerăbdare atât în timpul întâlnirilor în plen cât și al celor restrânse și apar informații noi  pentru lider la 6-9 luni după ce au fost deja rezolvate, semnele că a fost tras pe linia moartă atât la propriu cât și la figurat sunt clare.

Asta se întâmplă frecvent când se conduce numai prin telefon, e-mail, rapoarte și alte feluri de scripte ignorând complet contactul direct cu realitatea. Cu cât conducătorul se sprijină pe mai puține surse de informație cu atât este mai simplu de scos din joc. Lipsa întâlnirilor cu clienții, furnizorii și angajații îl pot ține cu capul în nori pe termen nedefinit.

Cine vorbește cel mai mult în întâlniri

Dacă CEO-ul este singurul care vorbește în meeting-uri sau acoperă cel puțin 80% din timpul de ”antenă” lucrurile stau rău. Nu atât pentru că el este un personaj căruia, în mod evident, îi place să se audă, ci pentru că ceilalți au ajuns deja la nivelul de saturație care îi face să-și vadă de treabă în loc să-și spună părerile.

În termeni practici este și mai periculos pentru că lipsa de dialog semnalează că au fost deja descoperite căile de ocolire ale ideilor conducătorului, căi care sunt relativ sigure și simplu de aplicat.

Cu speranța că nu este prea târziu, acum, când realizezi că ești tras pe dreapta în compania pe care o conduci, și că mai poți să faci ceva să te redresezi, să creezi relații normale de lucru, să deschizi căi de comunicare care pot repune realitatea în drepturi, îți urez mult succes prietene manager general.