Ce nu înveți la MBA

”Keep them in the dark, feed them a lot of shit and when they raise their heads, cut it!” – acesta este principiul de management al ciupercii care nu ți se predă la niciun MBA dar îl vezi la fiecare colț de stradă aplicat de puternici ai zilei rudimentari, agresivi și nesiguri.

El explică, pe placul obsedaților de control, cum ar trebui să gestioneze un șef relația cu oamenii lui ca să-și facă viața cât mai simplă, să se lovească de cât mai puține probleme, să-și biciuiască eficient subalternii, să producă rezultate prin teroare și haos.

Mie mi l-a spus, în 1992, primul meu CEO, un elvețian, la un pahar de vin, în timpul petrecerii de Crăciun a companiei în care amândoi dădeam cu sapa. Pentru că eram foarte tânăr și lipsit de experiență omul a văzut pe fața mea ceea ce a considerat a fi nedumerire. Era de fapt șoc.

Iar șocul venea din faptul că acest nechemat în ale leadershipului recunoștea senin că ne privește, pe noi subalternii lui, ca pe niște maimuțe ceva mai tâmpițele. S-a simțit dator să-mi explice cum funcționează principiul ciupercii iar eu vi-l reproduc așa cum l-am auzit de la el:

Keep them in the dark – înseamnă să le dai cât mai puține informații.

Chiar mai puține decât au nevoie ca să-și facă treaba. Așa vei vedea cine este capabil să se descurce și cine nu. În plus dependența lor față de tine rămâne mare, nu riști să te trezești cu performeri care pot rezolva singuri chestiuni complexe.

Feed them a lot of shit – dacă tot le dai informații, mai bine să nu fie corecte.

Așa o să știi cine își ține gura și cine nu. În plus o să identifici canalele pe care circulă informația și viteza cu care se întoarce la tine. Ai să afli care sunt găștile, cum se coagulează interesele comune sau dușmăniile durabile. Apoi poți să le manipulezi așa cum vrei.

De asemenea vei identifica oamenii care nu duc vorba mai departe și vei lua măsurile ce se impun împotriva lor, pentru că nu-ți permiți să păstrezi în organizație subalterni care acționează respectând principii și valori potențial periculoase precum integritatea, onestitatea, bunul simț.

When they raise their heads, cut it! – nu ai nevoie de staruri în companie. Tu, ca șef suprem, ești de ajuns. Așa că taie rapid capul celor care se ridică deasupra turmei pentru că ei sunt cei care-ți amenință infailibilitate și autoritatea.

Aceste vârfuri ar putea chiar coagula o putere de opoziție care să-ți deranjeze planurile. Prin urmare elimină-i rapid, precis și cât mai zgomotos astfel încât să constituie un exemplu puternic pentru ceilalți. Doar nu vrei să existe în organizație alți indivizi, în afară de tine, care să pară competenți.

Nu știu dacă principiul ciupercii a dat vreodată rezultate excepționale pentru vreo companie din lumea asta largă dar înclin să cred că nu. În ciuda acestei evidențe orice CEO obsedat de control, covârșit de sentimente de superioritate, temător să nu greșească, complet insensibil, lipsit de empatie îl iubește necondiționat.

Astăzi, la 25 de ani de când am auzit prima oară despre el, întâlnesc  prea mulți conducători de organizații sau echipe care se străduiesc să-l aplice cu religiozitate. Ei își închipuie că li se potrivește perfect, că dă rezultate excepționale doar că nu au găsit deocamdată proporția optimă în care să amestece dezinformarea, manipularea și cruzimea.

Deși ulcica nu merge de multe ori la apă acești șefi nu par deloc deschiși să-și schimbe metodele de a conduce oameni. Își subestimează atât de grav subalternii încât cred că le vor câștiga încrederea pe termen nelimitat. indiferent cât de frecvent îi mint sau își încalcă angajamentele.

Presupun în sinea lor că vor fi mereu credibili pentru că sunt infailibili, singurii capabili să înțeleagă cu adevărat interesul companiei, niște mici dumnezei omniscienți adorați doar pentru că există. Că vor obține exact ce-și doresc numai călcând în picioare orice angajat care nu este o clonă ascultătoare.

Numai că natura umană nu-i făcută să piardă repetat fără să ia măsuri. Slăbănogii de înger vor arunca prosopul imediat și-și vor căuta o gaură în care să se ascundă de nebun. Ambițioșii se vor ridica de câteva ori din țărână, apoi vor renunța la luptă devenind și ei niște oițe neperformante.

Astfel că managerul nostru deștept, puternic, modest va ajunge mereu să conducă o adunătură de amorfi și să se întrebe de ce l-a pedepsit el divinitatea să aibă de-a face doar cu tâmpiți.