Mă întreabă cineva cum să te descurci cu un șef de companie narcisist când nu poți să-ți lași jobul imediat ca să pleci unde oi vedea cu ochii.

Mai mult, îmi spune că dacă nu am o soluție viabilă pentru situația asta, abordez degeaba subiectul, pentru că, doar descriind conducătorul înamorat de el însuși, nu fac nimic altceva decât să răsucesc cuțitul în rănile multor oameni necăjiți care vor să scape de presiunea nebunului, nu să și-l recunoască în poveștile mele.

E bine să ne amintim că cel care beneficiază de putere fiind concomitent sclavul propriului ego inflamat își dorește în jurul lui cât mai multe oglinzi strălucitoare plus o stație de amplificare puternică astfel încât să fie văzut, auzit și admirat de toată lumea.

El se înconjoară de oameni care îi consolidează permanent suferinda stimă de sine și îi alungă nesiguranța cântându-i osanale deșănțate ori de câte ori apare-n peisaj.

Frica de a greși, de a fi  perceput ca a cincea roată la căruță, invidia față de cei care-și asumă riscurile și răspunderea propriilor decizii îl fac perfecționist până la manie.

Iubește procedurile, mai ales pe cele discutabile, pentru că-i permit să controleze situația sau să-i dea mai încet pe cei care fac cu adevărat treabă, împiedicându-i astfel să-i umbrească gloria.

Cu observația că singura decizie cu adevărat bună, când ai de-a face cu un manager narcisist, este să pleci din companie, hai să trecem în revistă ce poți să faci, fiindu-i subaltern, să-ți îmbunătățești măcar un pic situația până când îți iei definitiv viteză:

Să fii de acord cu viziunea lui și mă refer la felul în care vede viitorul businessului, deoarece nici nu se pune problema să stai în calea viselor lui de mărire ce constituie motivația principală a iubitorului de sine.

Este relativ simplu de înțeles unde vrea să ajungă pentru că nu-și ascunde țintele, fiind convins că sunt legitime, oricât de stupide sau imorale par ele privitorului avizat.

Ai grijă însă căci nu-și va face vizibile obiectivele ce parcurs, nu-și va explica deciziile, umorile sau ezitările, deci este ”treaba ta” să nu fii luat prin surprindere.

Nu-și va schimba tactica doar pentru că au apărut probleme, se conturează riscuri majore sau nuanțe neașteptate deoarece este încăpățânat și prea puțin dispus să reevalueze.

Să nu pară niciodată că-i umbrești strălucirea. Este nevoie să zbori mereu pe sub radar, să-i scoți în evidență meritele în discuțiile cu ceilalți, indiferent dacă există sau nu.

Nu fii naiv să crezi că dacă îi aduci numai beneficii prin acțiunile tale, asta îl va face să te iubească sau măcar să te lase-n pace. Dacă simte că-i devii competitor măcar un pic va fi neiertător. Trebuie să-l ajuți să pară mereu singurul câștigător, un înțelept, un știutor, un generos, un infailibil.

Să-i identifici slăbiciunile și să-l ajuți pe șest astfel încât bâlbele și gherlele lui să rămână invizibile publicului. Nu aștepta recunoștință sau mulțumire pentru că faci acest efort să-i protejezi imaginea și reputația, pentru că nu vei primi.

Narcisistului i se pare normal că este perfect prin urmare așteaptă de la oamenii din jur adulație, devotament, supunere necondiționată, sacrificiu personal. Nu vede nicio rațiune pentru care ar recunoaște sau recompensa aceste comportamente.

Să ai un plan de acțiune pentru când se repede la tine devenind nedrept, isteric, agresiv, nepoliticos sau abuziv. Să-l ignori nu este o soluție pentru că îl enervează și-l motivează să devină insistent, pisălog, scormonitor.

Ar fi excepțional să tragi undeva o linie ce nu poate fi depășită, demonstrând astfel că refuzi să te lași călcat în picioare. Este însă teribil de complicat de făcut și greu de menținut.

Chiar dacă reușești cascadoria asta va conviețui cu tine atâta timp cât îi ești extrem util spre indispensabil iar înlocuirea ta i-ar aduce deservicii extraordinare. Apoi, când presiunea se va relaxa, te va face praf și pulbere.

Să nu încerci să-l schimbi pentru că nu vei reuși. Omul nostru știe din rărunchi că are întotdeauna dreptate. Arareori, când simte nevoia ca cineva să-i confirme asta, apare armata de cântători în strună cu care orice narcisist care se respectă, se înconjoară din timp.

Când îl contrazici ești prin definiție dușmanul lui și te califici să fii eliminat fără milă sau remușcare. Folosirea argumentelor raționale este cea mai nefericită soluție pentru că o va considera o agresiune directă și o va contracara schimbând din mers regulile jocului, contestând evidența sau manipulând prioritățile și circumstanțele.

Cei mai mulți conducători care suferă de narcisism pot să pară, la o privire superficială, simpatici, carismatici, mânați în luptă de principii și valori rezonabile, asta pentru că dispun de o capacitate semnificativă de disimulare.

O strategie de supraviețuire în preajma lor, poate singura viabilă, este să te concentrezi să te aperi, să-ți respecți măcar valorile de bază, să nu te lași depersonalizat sau intimidat.

Este mai complicat de făcut decât de spus, așa că pregătește-ți plecarea din preajma specimenului nociv înainte să fii agresat sau abuzat mai rău decât ai crede că este posibil și mult peste ce ți se pare rezonabil sau ești dispus să înduri.

Articol publicat inițial pe portalul Manager Express – ianuarie 2015

The following two tabs change content below.

Călin Cavaleru

Autor, speaker, consultant specializat în tehnici de gândire rațională. Își ajută clienții să găsească cele mai simple, profitabile și durabile soluții de business.

Ultimele articole postate de către Călin Cavaleru (vezi toate)