Un lider fără chemare

Un CEO nou și complet lipsit de experiență dar plin de propria importanță este greu de luat în seamă când ceea ce are de zis nu folosește nimănui. Omul nostru se pierde în peisaj și pentru că are vocea mică și nesigură, privirea piezișă, este lipsit de hotărâre și indecis, pune întrebări neroade în cele mai nepotrivite momente, este inabil în discuțiile despre chestiuni practice.

În plus imaginea lui în fața subalternilor este neclară pentru că deocamdată nu a dovedit nimic și așteptările lor sunt de coșmar, că așa e românul, pune răul întâi. Conducătorul din poveste a pierdut respectul subalternilor lui dinainte să înceapă lupta dacă nu reușește să evite:

Discuțiile în care nu  aduce nicio valoare. Șeful nu-și demonstrează utilitatea în companie vorbind în continuu, având dreptate indiferent de subiect sau dovedindu-se cel mai deștept dintre cei prezenți, deși mulți manageri așa cred că se impun.

Calea eficace este identificarea și promovarea compromisul optim, luarea deciziilor necesare în timp util, moderarea conflictelor constructive și demontarea celor cu potențial exploziv, asumarea inteligentă a riscurilor.

Confuzia între presupuneri și fapte urmată de decizii bazate pe cai verzi pe pereți, adică pe presupuneri neverificate generate de ideile lui fixe și preconcepute.

Asta este o boală contagioasă, larg răspândită, care vine din neștiința de a pune întrebări eficiente combinată cu abilități îndoielnice de ascultare activă și lipsa de chemare pentru meseria de conducător. Un ego inflamat, încrederea prostească în forțele proprii sau un orgoliu care a depășit cota de avarie sunt factori care favorizează insuccese sonore în business și deteriorarea imaginii proprii.

Aprobarea, prin datul aiurea din cap în semn că da deși este complet absent din discuție, oricărui interlocutor.

În lipsa confirmării înțelegerii comune și a concluziilor de la sfârșitul întâlnirilor, oamenii pleacă siguri că știu ce au de făcut și se apucă să dărâme munții în conformitate cu ceea li s-a părut că a fost agreat.

Mândrii de realizările lor le prezintă liderului. Acesta ia foc și întreabă cine a aprobat planul. Executanții, frustrați și nervoși, se întreabă dacă șeful lor e doar răuvoitor sau nu e sănătos la cap.

Nesiguranța, suficiența și aroganța

Nesiguranța combinată cu nerăbdarea de a arată rezultate imediate fac managerii să forțeze lucrurile astfel încât par aroganți, superficiali, dezlipiți de realitate.

Nimeni nu respectă aroganța și nu se omoară să lucreze cu șefuți plini de ei care nu-și asumă nicio responsabilitate directă dar dau cu pumnul în masă și ridică, isteric, tonul ori de câte ori nu știu încotro să o ia, dând vina pe divinitate, karma sau ghinion porcesc.

Mesajele inconsistente către public. Indiferent cât de bun este conținutul mesajului el poate fi complet anihilat de felul în care este transmis. Am văzut conducători care au ratat complet oportunitatea de a-și mobiliza trupele nu pentru că nu aveau ce să spună, ci pentru că au spus-o cu vocea nepotrivită, stând jos, cu ochii în pământ, bâlbâindu-se, făcând gesturi defensive, fără convingere și fără pasiune. Alții nu au obținut rezultatul scontat pentru că în loc să transmită mesajul simplu și direct, l-au făcut complicat, greu de înțeles și dezlânat.

Dacă ești făcut să fii lider, respecți oamenii pe care îi conduci, îți pasă cum se rezolvă problemele, cum se iau deciziile, ești capabil să ai o viziune, să o comunici, să clădești o cultură a eficacității, o să te descurci.

Mai complicat este pentru cei care nu sunt făcuți să conducă dar au o poziție sus pe craca ierarhică. Lor nu le va fi ușor să poarte masca liderului, să construiască relații productive cu oamenii sau să obțină rezultatele dorite, pentru că e aproape imposibil să falsifici pe termen lung abilitățile necesare unui conducător respectat.