Când înveți leadership din cărți

Șeful mare este descumpănit. A făcut tot ce l-a dus mintea ca să accelereze schimbarea în bine, să implice oamenii în rezolvarea problemelor, luarea deciziilor și punerea în aplicare a planurilor de dezvoltare care arătau atât de bine pe hârtie. Rezultatul eforturilor lui este dezastruos.

Vânzările au scăzut și la fel și numărul de clienți. Contractele cele mai mari s-au pierdut. Oamenii din companie sunt nervoși, nemulțumiți și nemotivați. Șefii cei mari fac spume. Nimeni nu înțelege unde a dispărut entuziasmul popular.

Simte că în curând ”Înalta Poartă” a multinaționalei îi va lua capul așa cum a făcut-o și cu predecesorul lui când nu a mai livrat corespunzător.

Așa e viața, dură. Te lovește fără să înțelegi de ce sau unde ai greșit, mai ales când autosuficiența te împiedică să-ți analizezi deciziile obiectiv, iar în loc de soluții cauți vinovații. Țapii ispășitori pe care-i arunci în gura tot mai flămândă a lupului, nu fac decât să-ți cumpere ceva timp. Din ce în ce mai puțin…

Conducătorul nostru și-a bazat stilul de leadership pe credința că el trebuie să le știe pe toate în timp real, astfel încât să poată oferi răspunsuri celor care fie au nevoie de ele, fie sunt incapabili să se descurce singuri.

A creat în felul acesta o companie de dependenți care dau fuga la tătuc la cea mai simplă provocare și îți fac un titlu de glorie din faptul că vin cu 100 de întrebări stupide pe zi. Mai toată lumea confundă acțiunea cu eficacitatea și toți dau în brânci de ocupați ce sunt chiar dacă 5 încarcă și 3 descarcă aceeași remorcă, în același timp.

Ce l-a ajutat să supraviețuiască mai mult decât ar fi fost cazul sunt rudimentele de sisteme și procese organizaționale pe care le-a moștenit odată cu preluarea mandatului de CEO. A avut ceva răbdare cu ele ca să vadă nu cum funcționează, ci ce efecte au asupra circulației și controlului informației.

Când a socotit că a priceput destul s-a apucat de schimbări care să treacă orice flux informațional pe la el, încărcat cu 3-4 trepte de aprobări redundante și inutile. Astfel oamenii care mai făceau câte ceva bizuindu-se pe îndrumarea proceselor sau a sistemelor existente au devenit la rândul lor niște simpli asistați, incapabili să ducă cea mai simplă sarcină la bun sfârșit.

Acest tip de căpetenie de business piere pe mâna lui de ego maniac obsedat de control, de gestionarea și manipularea după bunul plac a informațiilor. Indecizia lui cronică combinată cu o echipă de management formată din executivi posesori de coloane vertebrale ultra flexibile și angajările ”pe recomandări” pentru pozițiile cheie l-au dus pe fundul gropii și-l țin prizonier acolo.

Nu e nici primul și din nefericire nici ultimul manager care cade victimă propriei neștiințe, lipsei de experiență ca lider, a unui proces de recrutare superficial, a credinței că leadeship-ul se învață din cărți și a supra evaluării propriei putirințe.

Când ești în fruntea companiei nu trebuie să fii o mașină de dat răspunsuri, nici un control freak sau un tătuc stăpân pe plantație binevoitor sau nu, în funcție de anotimp, dispoziție sau chef.

Tot ce ți se cere este să ai un scop care să se traducă într-o viziune pe care să fii capabil să o comunici eficace tuturor celor care te vor ajuta să o pui în practică. Să păstrezi direcția și motivarea angajaților. Să asiguri resursele necesare activităților zilnice și a proiectelor aflate în derulare. Să judeci drept, cu aceeași măsură. Faptele, nu vorbele tale să fie un exemplu pentru cei care te urmăresc.

În plus este nevoie să definești granițele unui culturi în care fiecare om sa știe ce e bine și ce e rău și are ghidajul moral necesar luării propriilor decizii și responsabilitatea punerii lor în practică. Când oamenii simt că aparțin unei comunități și înțeleg deplin ce se așteaptă de la ei sunt capabili să dărâme orice obstacol.

Din nefericire nu orice conțopist plin de entuziasm se poate transforma peste noapte într-un vizionar carismatic capabil să conducă o companie spre succese nesperate. Așa că ai mare grijă ce fel de om pui în fruntea bucatelor dacă nu vrei să te trezești cu afacerea pe butuci.