Ferește-te de șefii care alungă râsul

Într-o organizație de triști a venit, pentru prima oară în îndelungata ei istorie, un manager adevărat în echipa de top. S-a uitat în stânga și-n dreapta și a văzut oameni care se temeau să ridice ochiul din hârtii sau din computer. Alții nu îndrăzneau să deschidă o discuție cu superiorul ierarhic sau să-i susțină privirea.

Unii dintre ei cereau voie să meargă la pipi, dacă-i lovea nevoia în timpul programului. Când întârziau de dimineață sau la revenirea din pauză, angajații cei triști se simțeau la fel de vinovați ca și cum și-ar fi călcat soacra cu tractorul.

Nimeni nu îndrăznea să glumească, orice fel de chicotit era privit cu suspiciune și atmosfera de cavou prăfuit era deranjată doar de țârâitul stingher al vreunui telefon uitat cu soneria deschisă.

Noul șef s-a apucat de treabă. A redesenat procesele cheie, le-a corelat cu sistemul informatic, a evaluat ce abilități lipsesc și s-a asigurat că cei în nevoie primesc training, coaching, mentoring. A stabilit obiective noi, mai simplu de înțeles, tangibile și motivante.

A mai tăiat din procedurile perimate care încurajau submediocritatea, pasivitatea, critica neconstructivă. A clarificat ce contribuție așteaptă de la fiecare. A pus pe picioare o schemă de bonus care să ajute omul să-și recapete încrederea și respectul de sine, ba chiar să câștige ceva mai mulți bani. A stat mereu printre coechipieri ca să înțeleagă împreună ce e bine, ce e rău și ce ar putea fi perfecționat.

În ceea ce privește tristețea apăsătoare, conducătorul nostru s-a gândit să-și folosească simțul umorului ca principală armă în aerisirea șandramalei.

Știa din experiență că umorul de calitate este un element de bază pentru dezvoltare relațiilor durabile și sănătoase între oameni și pentru întărirea coeziunii de echipă. Văzuse cu ochii lui cum, într-o atmosferă destinsă de lucru, în care râsul era considerat o manifestare normală și dezirabilă a emoțiilor, angajații au mai multă încredere în ei și în ceilalți, sunt productivi, creativi, iar satisfacția crește semnificativ.

Ce te face să crezi că dacă râdem și glumim împreună o să obținem rezultate mai bune l-a întrebat un angajat mai curajos pe eroul poveștii noastre, de îndată ce a priceput ce se întâmplă. Acesta i-a răspuns că umorul de calitate, folosit acolo unde-i este locul:

Reduce stresul pentru că detensionează atmosfera și scade presiunea. Dă jos de pe piedestal chiar și managerul cel mai constipat.

Când șeful care-ți face zilnic viața amară este poreclit, Semizeus, Pleșuvul sau Coana Mare nu mai pare deloc un personaj periculos, omniscient sau infailibil.

Începi să vezi că și cămașa lui are o pată iar șiretul stă să i se descheie. Teama, crisparea, indecizia dispar încetișor făcând loc unui calm productiv care te așază pe calea cea bună.

Încurajează și stimulează colaborarea, creează un sentiment de apartenență la comunitate, ajută oamenii să-și identifice rapid chestiunile pe care le au în comun și să-și depășească diferențele fără să se ia de păr.

Simți natural nevoia să fii deschis, onest și să-l sprijini pe cel cu care te-ai amuzat împreună trăind sau povestind cu umor, întâmplări bune sau rele, pentru că a devenit deja camaradul tău, în care ai încredere.

Favorizează o comunicare deschisă, transmiterea în timp real a informațiilor care contează, pentru că face oamenii să se apropie și întărește rapid încredere între ei.

Chiar și veștile rele sunt mai ușor de pasat sau de înghițit când cei care comunică nu se iau exagerat în serios și nu dau dimensiuni epice unor stângăcii minore. Șansa de a apărea resentimente scade serios și e mai simplu să te concentrezi la soluții într-o atmosferă destinsă decât sub amenințarea securii.

Crește stima de sine a celor care înțeleg că e omenește să greșești și că nimeni nu-ți taie capul pentru asta atâta timp cât ești preocupat să-ți îmbunătățești prestația, nu fugi de responsabilitate, ești dispus să înveți și să-ți schimbi comportamentele discutabile. Când vezi că nimeni nu-i perfect îți vine mai la îndemână s-o iei de la început fără să te simți Sisif.

Ajută să înveți rapid și temeinic din lecțiile trecutului pe care le transformă în legendele companiei. Situațiile critice depășite sau succesele excepționale obținute rămân în memoria colectivă prin poveștile haioase care redau reacțiile neașteptate ale șefilor, clienților, furnizorilor sau colegilor implicați.

Motivează oamenii și consolidează echipele pentru că cei care glumesc împreună se înțeleg mai ușor, se pot pune relativ simplu în situația celuilalt, își doresc ca amicii lor să reușească, au vise și obiective îndrăznețe, sunt hotărâți să-și ducă planurile la îndeplinire.

Conducătorii care dau dovadă de simțul umorului sunt sprijiniți chiar și de subalternii lor care-i agreează mai puțin sau nu cred în viziunea lor, pentru că nu sunt percepuți ca fiind complet indigești.

Acestea fiind zise, ba chiar și făcute, au început să apară rezultatele noii abordări. Vânzări mult mai bune, oameni relaxați, comunicativi, motivați și entuziaști. Concentrare, creativitate și implicare.

Soluții noi, ieftine și eficiente venind de pe toate nivelurile ierarhice. Echipe funcționale și productive. Clienți mai mulți și mai fericiți. Predictibilitate, creștere sustenabilă, soluții eficace pentru contracararea competiției, customer service de calitate.

După 12 luni, CEO-ul cel trist, șeful managerului priceput, a decis că e de ajuns cu atâta performanță într-o atmosferă firească și umană. Vezi tu, el înțelegea altfel umorul. Îi plăcea să râdă de oameni, nu împreună cu ei. Să fie crud, tăios, sarcastic. Să facă bancuri proaste, să atace persoana, să emită judecăți de valoare și să-și promoveze imaginea de tătuc luminat, binevoitor, dar atotputernic și distant.

Umorul de calitate, râsul sănătos, inteligența emoțională lipseau din bagajul lui. Angajații nu erau destul de asupriți, sufereau prea puțin și începuseră să creadă că se poate lucra în condiții omenești.

I se părea intolerabil  că a permis, atât de mult timp, ca un executiv, complet nepotrivit culturii triste și întunecoase a companiei, să devină popular și astfel să-i amenințe poziția. Nu i-a păsat de succesele deja obținute, ba chiar a fost convins ca va putea obține mai mult strângând cu putere șurubul.

Prin urmare l-a executat sumar pe cel care readusese zâmbetul pe chipul oamenilor și, în 3 luni, și-a condus corabia înapoi în mocirla din care plecase, doar că a înfipt-o și mai adânc în nămol. S-a trezit, după un ciclu de un an jumătate, în situația, familiară multor manageri autohtoni, de a fi făcut multe schimbări, fără nicio viziune coerentă, stricând fonduri semnificative ca să obțină rezultate nu nule, ci negative.

Cei mai buni lideri pot să combine în mod natural comportamentele profund etice și morale cu un dezvoltat simț al umorului, răspunzând astfel celor mai importante nevoi ale subalternilor lor.

În companiile pe care aceștia le conduc informațiile circulă deschis, oamenii nu se simt amenințați, temele sau proiectele noi sunt abordate cu entuziasm, nu cu lehamite, se creează relativ ușor echipe performante, iar rezultatele bune și foarte bune pe termen mediu și lung sunt ceva normal.

Ceilalți sunt șefuleți, triști, extrem de serioși, bățoși, cu agende ascunse și vise de mărire, preocupați de propria infailibilitate și mânați de nevoia de control absolut. Se pricep doar să alunge râsul din organizație.

 Articol apărut în Manager Expres din septembrie 2014