Cât costă să te porți urât cu angajații tăi

Semizeus este un CEO care-și conduce cu o mână forte organizația. Nu suportă păreri sau puncte de vedere diferite de ale lui. A auzit vag că diversitatea de opinii generează progresul dar preferă să-i lase pe alții să se bucure de el. Cine nu e de acord cu inițiativele șefului suprem este un sabotor și trebuie chinuit bine înainte să fie făcut să plece. E un proces simplu, obligatoriu și ireversibil.

Mai puțin simplu este că oamenii care nu se simt în largul lor sau chiar percep că sunt vânați de un superior ierarhic reacționează. Oricare ar fi reacția lor și oricum s-ar manifesta înseamnă bani risipiți pentru companie.

Când omul începe să se plângă în dreapta și în stânga printre colegi, furnizori, clienți și parteneri  imaginea companiei și a echipei de management are de suferit. Angajații mai slabi de înger care nu lipsesc din nicio echipă, chiar dacă nu sunt personal agresați, vor îngroșa corul deznădejdii lovind în moralul și eficacitatea tuturor celor care-i ascultă. Cei dinafara companiei vor profita de vulnerabilitatea nemulțumitului ca să obțină informații privilegiate, favoruri neobișnuite sau condiții contractuale nesperate.

Când omul demisionează brusc toate informațiile pe care le deține numai el legate de clienți, sisteme, procese dispar. Chiar dacă te străduiești ca manager să-l faci să explice pe ultimii metri cuiva care rămâne în organizație nu vei avea mare succes. Și nu pentru că angajații tăi sunt răuvoitori ci pentru că le lipsește motivația, timpul și disponibilitatea. Cel aflat la preluare va trata procesul cu maxim de superficialitate pentru că știe că nu i se va putea reproșa nimic în viitor când va spune ”asta nu am întrebat” sau ”despre asta nu mi-a vorbit”.

Când omul prestează la linia minimei rezistențe, până când managerul dușmănos consideră că și-a scos pârleala chinuindu-l și îl dă în sfârșit afară, rezultatele lui sunt cel mult mediocre. Colegii aflați în pașii următori de proces vor primi informații și livrabile de o calitate îndoielnică. Pentru că nu trăiesc pe altă lume și, în 99% din cazuri, empatizează cu eroul ”negativ” nu vor zice nimic și se vor strădui să acopere singuri treaba nefăcută.

Când omul o dată plecat începe să povestească prietenilor, companiilor de recrutare,  contactelor din social media, noilor angajatori în ce fel a fost tratat de managementul autocratic și incompetent faima companiei are de suferit. Chiar dacă vor veni la interviuri oameni cu potențial ridicat și vor accepta să lucreze pentru compania ta vor cere mai mulți bani și condiții mai severe de încetare a contractelor cum ar fi perioade mai lungi de preaviz.

Ce ar putea să înțeleagă Semizeus din repetatele lui insuccese cu oamenii pe care îi selecționează aleatoriu, îi ține în puf o vreme și pe urmă se străduiește încă o bună bucată de timp să-i concedieze nu pentru că nu și-ar face treaba, ci pentru că nu-i mai plac lui?

Cel mai important că neștiința CEO-ului în materie de recrutare coroborată cu, ignorarea criteriilor de selecție și a recomandărilor profesionistului de resurse umane este extrem de costisitoare. Iar costurile imense ale acestei abordări nu înseamnă doar perioada de recrutare, cea de inducție și disfuncțiile din timpul în care poziția nu este acoperită ci și deteriorarea imaginii companiei, a echipei de management și a brandului de angajator.

The following two tabs change content below.

Călin Cavaleru

Autor, speaker, consultant specializat în tehnici de gândire rațională. Își ajută clienții să găsească cele mai simple, profitabile și durabile soluții de business.

Ultimele articole postate de către Călin Cavaleru (vezi toate)