Sinceritatea e o scuză jalnică pentru lipsă de respect

Semizeus este un om sincer și direct. „La mine ce e în gușă și-n căpușă”, zice el mândru. Nu poate să nu penalizeze lipsa de performanță sau atitudinile pe care le consideră deplasate pentru că nu ar fi corect față de el însuși.

Dacă toată lumea ar fi la fel de sinceră ca mine, lucrurile ar merge mult mai bine este una dintre zicătorile care îl călăuzesc în viață și-n business.

Numai că lucrurile nu sunt mereu așa de simple precum par, iar judecata în alb sau negru este neproductivă în special când lași aparențele, mofturile și starea de spirit să-ți întunece judecata.

Un șef de atelier vine la muncă cu jumătate de oră întârziere. Semizeus îl face iresponsabil și nepăsător. Omul rămâne interzis pentru că a lucrat, împreuna cu echipa lui, până la 4 dimineața, astfel încât o livrare urgentă să fie gata la prima oră. Înțelege din asta că data viitoare trebuie să acționeze la limita minimei rezistențe respectând riguros programul de lucru, ignorând rezultatului final.

Altă poveste. Un client mulțumit laudă atitudinea și eficiența executivului cu care a lucrat. Semizeus îi face morală respectivului că, în loc să-l preocupe profitul companiei, își bate capul cu satisfacerea mofturilor clientului.

Deși valorile companiei spun clar că trebuie să te implici complet în rezolvarea nevoilor celor pe care îi servim, omul care s-a ales cu capul spart pentru că le-a respectat, le va ignora liniștit cu proxima ocazie.

Feedbackul este un instrument absolut necesar pentru îmbunătățirea performanțelor. Un lider adevărat îl folosește frecvent, dar în context, fără să reacționeze bazându-se pe presupuneri.

Informează-te înainte sa vorbești și judecă performanța sau comportamentul în raport cu standardele cunoscute și acceptate de toată lumea, nu după cum îți dictează toanele.

Spune ce ai pe suflet, dar, dacă vrei rezultate, fă-o concis, constructiv și mai ales empatic. Judecățile de valoare nu ajută pentru că vei fi considerat părtinitor. Cel care te ascultă va deveni defensiv și se va concentra să afle ce ai cu el, nu ce ar avea de perfecționat. Te răcorești dar nu câștigi nimic.

Poți să ai o părere foarte clar conturată și să o susții cu tărie. Fără să fie rău în sine, asta nu înseamnă că ai dreptate. Acceptă că oamenii care au alt punct de vedere nu sunt dușmanii tăi și că diversitatea de opinii aduce progresul. Rigiditatea și încăpățânarea te fac să ratezi oportunități și-ți distrug imaginea.

Afirmațiile de tip „ăsta sunt, altu’ mama nu mai face” sunt neproductive pentru că taie oamenilor cheful să comunice deschis, să fie creativi sau să pună în discuție poteci mai puțin bătute. Folosindu-le, vei fi considerat arogant, limitat și prieten cu stereotipul.

Inventivitatea și disponibilitatea de a îmbunătăți a subalternilor tăi se vor concentra către găsirea celor mai eficiente căi de a te ocoli de câte ori este posibil și de a te ține departe de informații ca să nu le strici, din nou, realizările fără să le oferi alternative viabile.

Recomandarea mea este să-ți expui clar și răspicat punctul de vedere, dar cu tact. Chiar dacă este vorba de o performanță sub standard, oamenii vor înțelege și vor reacționa productiv când percep că te preocupă obținerea unui rezultat mai bun și nu stabilirea de vinovății sau fluturatul judecăților de valoare.

Pentru a nu-l induce în eroare pe Semizeus, subliniez că nu recomand lipsa de onestitate sau evitarea subiectelor sensibile. Spun doar că sinceritatea nu e sinonimă cu lipsa de respect față de oameni, munca lor sau rezultatele obținute și că leadership-ul înseamnă cere răbdare, tact și înțelegere.

Ai lucrat vreodată cu un șef care confundă sinceritatea cu datul cu paru’?