Semizeus ia decizii tot timpul. E normal, îi place, e bun la asta. Știe deja, din experiență, că indiferent dacă se bagă peste un muncitor, sau un director, tot el vine cu soluția minune.

Timpul trece și consecințele acestor decizii devin vizibile. Uimitor, ele nu sunt, așa cum se așteaptă el, mereu benefice pentru companie. Ba pe alocuri apar și dezastre majore.

Când rezultatele sunt praf, Semizeus are clienții lui favoriți pe care aruncă, dezinvolt, vina eșecului. Ei sunt fie oamenii, care nu au înțeles ce li s-a cerut sau nu au furnizat informații la timp mărețului conducător, fie ghinionul, divinitatea sau orice alt factor extern, necontrolabil, la care s-ar putea gândi.

I se pare de neconceput că ar fi trebuit să pregătească și să ia măsuri de prevenire a riscurilor sau să aibă un plan B pentru cazul când acestea s-ar fi materializat. Așa conduc treburile fetițele, nu bărbații adevărați, puternici, hotărâți, cu idei puține dar fixe și mulți muschi.

Foarte rar are revelația că este posibil să fi greșit pe undeva. Atunci se întreabă cum ar trebui să reacționeze față de oamenii care au de suportat consecințele acestor greșeli.

Ce ar trebui să spună celor care vor avea de lucrat 40 de ore la rând ca să dreagă pocinogul? Dar conducătorului de departament care l-a ascultat și, în lumina  evenimentelor ulterioare, pare incompetent? Sau altor oameni din companie care vor trăi într-o atmosferă încinsă până trece furtuna?

Când calcă, din greșeală, pe picior, un cetățean cu care se intersectează pe stradă, Semizeus își cere politicos scuze. Să fie și acum la fel? Să-și ceară scuze? Dacă va fi considerat mai puțin decât infailibil? Își va știrbi autoritatea pentru că devoalează că este uman? Îl vor mai venera ceilalți? Va putea conduce în continuare compania cum i se năzăre?

Părerea mea este că dacă ai greșit este normal să-ți ceri scuze față de cei afectați de eroarea ta. Împreună veți găsi calea de a îndrepta lucrurile.

Nu cred că este o slăbiciune să fii uman. Liderii oamenilor sunt tot oameni, nu mituri. Să admiți că ai greșit înseamnă nu ai pierdut contactul cu realitatea, că ești responsabil, că vrei să îndrepți lucrurile.

Nu îți știrbește puterea. Nici autoritatea. Demonstrează că îți respecți colegii. Și că meriți să fii urmat. E un semn de normalitate care dă tonul necesar pentru ca echipa să se implice în reparație, reconstrucție și schimbare.

Semizeus alege să ignore aceste situații, pe care le consideră jenante pentru imaginea și reputația lui. Dacă se preface că nu s-a întâmplat nimic rău legenda lui, în care oricum nu mai crede nimeni, nu va fi umbrită de acceptarea unor greșeli minore și triviale.

Trăiește de atâta timp în universul paralel unde tot ce face el este perfect, încât i s-a atrofiat complet simțul măsurii. Iar asta îl face să greșească mult, des și costisitor. „Compania sunt eu” își spune el în drum spre următoarea decizie dezastruoasă.

 

The following two tabs change content below.

Călin Cavaleru

Autor, speaker, consultant specializat în tehnici de gândire rațională. Își ajută clienții să găsească cele mai simple, profitabile și durabile soluții de business.

Ultimele articole postate de către Călin Cavaleru (vezi toate)