De la stat la privat călare pe un butoi cu pulbere

Să preiei o companie de stat și să o transformi într-o organizație privată de succes este o sarcină complicată pe care nu ai vrea să ți-o asumi dacă vii dintr-un sistem care performează.

Echipa care conduce transformarea este obligată să-și păstreze calmul, concentrarea și hotărârea într-un mediu în care zvonurile, bârfa și diferențele culturale sunt chibrituri aprinse lângă butoiul cu pulbere.

Combinarea cu succes a celor două culturi, diametral opuse, înseamnă ceva mai mult decât să-ți impui punctul de vedere folosindu-te de pârghiile ierarhice ce par că-ți sunt la îndemână..

Dincolo de niște decizii arbitrare este nevoie de înțelegerea imaginii de ansamblu, viziune, stabilirea unor obiective realiste, atenție, pricepere, putere de a pune-n practică soluțiile găsite.

Trebuie să modifici radical felul în care oamenii văd programul de lucru, procedurile, învățarea, aplicarea tehnicilor sau a conceptelor noi, asumarea responsabilității, micro-managementul, obiectivele de performanță, sistemul de salarizare, siguranța locului de muncă, colaborarea, comunicarea, pentru a lista numai câteva exemple.

Ca să ai succes într-un proiect atât de complex e recomandat să:

Stabilești clar scopul fiecărei inițiative importante și să-l comunici cât poți de des, către toate nivelurile ierarhice. Asta îi va ajuta pe toți să înțeleagă încotro se îndreaptă compania, în ce fel pot să ajute mai bine și cum îi va afecta în cele din urmă schimbarea.

Planifici pașii schimbării, să fii pregătit să gestionezi situațiile neprevăzute. Astfel vei știi mereu unde ai ajuns, ce a mai rămas de făcut sau cum poți gestiona cel mai eficient schimbările neașteptate. Cei implicați în diverse proiecte vor vedea clar ce se așteaptă de la ei, ce responsabilități ar trebui să-și asume, în ce situații sunt doar resurse.

Te asiguri că liderii de opinie din interiorul organizației înțeleg și susțin schimbarea. Atitudinea, comportamentele, nivelul de implicare pe care-l demonstrează cei în care majoritatea angajaților cred, ale căror sfaturi le urmează sunt extrem de importante pentru succesul operațiunii. Fără ajutorul necondiționat al acestor factori de influență vor apărea adesea situații tensionate, treabă făcută de mântuială ba chiar rezistență activă față de tot ce e nou.

Răspunzi îngrijorărilor angajaților astfel încât să nu-i doboare stresul, îndoiala, neîncrederea. Teama de a-și pierde jobul, de a nu face față cerințelor, de a fi respinși de noii șefi, de a nu se putea adapta în colectiv sunt preocupări legitime care rămase fără răspuns ucid productivitatea. Înlătură cât poți de mult și de rapid incertitudinea dezvăluie fiecărui om cum va arată viitorul.

Comunici imediat veștile rele – reduceri de personal, ținte noi, modificări în reguli sau proceduri – înainte să înceapă să circule basme cu scenarii de coșmar.

Cu certitudine vor exista oameni care pleacă, sarcini noi pentru cei care rămân, modificări de reguli, regulamente, proceduri, obiective cu care nu era nimeni familiarizat.

Toate astea vor crea nemulțumiri, plângeri, fricțiuni, rezistență. Cu cât ești mai transparent în comunicare cu atât îți va fi mai simplu să le depășești.

Chiar dacă ai puterea să dai afară, să promovezi sau să treci oameni pe linie moartă dintr-un condei, abține-te pentru că nu vei ajunge prea departe procedând așa.

La un moment dat va fi necesar să le cucerești inimile și mințile, să-i convingi să lucreze într-un ritm susținut pe cei care erau obișnuiți să ardă gazul de pomană, să-și trateze cu indiferență clienții, să nu mai producă nimic de îndată ce șeful se întorcea cu spatele. Iar asta nu se poate face cu forța.

Amintește-ți că oamenii se împotrivesc schimbărilor pe care nu le înțeleg sau celor în care nu cred. Sunt speriați de nou, de risc, de ambiguitate, de cărări neumblate.

Până când nu-i cucerești, astfel încât să fie alături de tine cu trup și suflet, productivitatea lor va lăsa de dorit. Succesul călătoriei de la stat la privat, depinde de cât îl ajuți pe fiecare să înțeleagă ce se întâmplă comunicând la timp și pe limba lui.

O variantă a acestui articol a apărut prima oară în Revista Biz