Ești obligat uneori să conviețuiești cu omul supărat pe viață, pe vreme, pe ceilalți oameni, pe obstacolele cu care se confruntă, pe ghinionul lui proverbial, pe orice-i iese-n cale sau îi vine-n gând.

Nu-i plăcut să faci asta, e complicat să reacționezi mereu fără să pui gaz peste foc, te enervează că strică tuturor cheful de viață și de treabă. Știi că dacă te simte mai slab va veni peste tine, îți va impune agenda lui, te va face să te simți vinovat numai pentru că exiști și respiri.

Când îi recomanzi ceva, procedează exact invers, nu fără a te face cu ou și cu oțet că vrei să-i controlezi viața, acțiunile, ideile. Presupunând că-l întrebi ce soluții practice vede, te desființează că nu ești în stare să-ți dai singur seama ce ai de făcut după ce ți-a explicat în repetate rânduri ce e drept, corect, adevărat.

Dacă faci mișto de cerințele lui nerezonabile, de atitudinea de prințesă mofturoasă, de incoerență, de limbajul agresiv sau de lipsa argumentelor îl transformi în dușmanul tău de moarte, pentru că singura lui teamă reală este de a fi perceput ca un personaj ridicol.

Când te uiți la omul supărat pe viață constați imediat că:

Dă pe dinafară de furie, țipă din orice, debordează de remarci tăioase pentru că nu suportă idei, sentimente, valori cu care nu e de acord. Bârfește fără discernământ sau măsură. Lansează zvonuri defăimătoare la adresa celor pe care-i percepe potențiali adversari. Face din furia lui permanentă un titlu de glorie. Vede în ea o sursă inepuizabilă de adevăr, creativitate și inovație.

Refuză abordarea rațională, o înlocuiește cu domnia bunului plac. Pentru că deține adevărul absolut nu are nevoie de argumente sau construcții logice. Se simte respectat numai de cei care fac exact cum vrea el. Pretinde că nu a auzit sau nu a înțeles ce nu-i convine sau nu-l avantajează. Orice-i trece prin cap este justificat, deci își impune părerile cu forța de câte ori va fi posibil. În cazul destul de frecvent când omul nostru conduce o organizație nu se va opri până când nu va obține o cultură a fricii, în care angajații nu riscă să deschidă gura decât când își ridică-n slăvi faraonul.

Se bazează doar pe emoții, ignoră fără efort faptele oricât de multe sau de concludente ar fi. Fie ești cu el, fie împotriva lui, nu există cale de mijloc. Dacă te consideră de-al lui ești bun, orice gogomănie ai face; dacă nu, ai greșit încă dinainte să te apuci de treabă. Țipă, intimidează, manipulează, șantajează emoțional până când simte că a rezolvat problemele sau controlează total situația.

Nu caută soluții, ci vinovați sau motive ca să facă scandal. De câte ori apar puncte de vedere diferite are impresia că îi este contestat statutul, se simte atacat ca persoană, începe să pozeze în victimă inocentă. Dacă treburile merg prost dă imediat, plin de naturalețe, vina pe alții indiferent care-i adevărul. Nu-și învinge niciodată egoul ca să devină productiv. Își asumă riscuri imense ca să demonstreze că are dreptate, că numai el rezolvă într-o zi cât alți zece într-o săptămână.

Vrea să câștige mereu, cu orice preț. Pentru asta nu se sfiește să schimbe regulile în timpul jocului, să considere că ele se aplică doar celorlalți. Iubește puterea, manipulează fără rușine sau remușcare. Își impune părerea de câte ori i se permite. Narcisismul lui nu are limite. Când este absolut evident că a greșit, astfel încât chiar nu mai poate scăpa basma curată, face tot posibilul să se scoată strigând că ceilalți au greșit mai mult în alte ocazii, deși asta e complet irelevant.

Ca să poți gestiona eficient relația cu specimenul egocentric supărat pe tot ce mișcă este necesar să-ți păstrezi calmul. Să înțelegi că reacția lui nu se referă la tine, ci la propria insecuritate.

Nu e amuzant să te stăpânești sau să reacționezi rațional când ești agresat cu judecăți de valoare aiuritoare, cu schimbări bruște de atitudine, de un umor îndoielnic, brutal, lipsit de tact sau cu minciuni străvezii.

Cea mai neproductivă reacție este să accepți ori să escaladezi conflictul, deoarece asta caută supărăciosul, fie ca să poată să țipe mai mult și mai tare, fie ca să aibă un pretext să pozeze în victimă, să se transforme într-un martir în ochii celor care sunt dispuși să-l asculte.

Cea mai bună soluție, deși obositoare, presupune să fii mereu în gardă, să eviți inteligent capcanele pe care ți le întinde la tot pasul, să comunici puțin dar clar, să nu permiți, pe cât posibil, zonele gri de care omul supărat pe viață profită ca să otrăvească existența celor care-l înconjoară.

The following two tabs change content below.

Călin Cavaleru

Autor, speaker, consultant specializat în tehnici de gândire rațională. Își ajută clienții să găsească cele mai simple, profitabile și durabile soluții de business.

Ultimele articole postate de către Călin Cavaleru (vezi toate)