CĂLIN CAVALERU
Citește
Semizeus știe că a venit toamna nu pentru că a început școala sau că pierde de 3 ori mai mult timp în trafic ci pentru că se gândește la training. Bugetul nici mic, nici mare pe care l-a alocat este încă neatins. La fel ca anul trecut, acum doi sau trei ani pentru că nu crede în învățare și ca atare îi tremură mâna când are de semnat astfel de contracte.
Așa că le amână spre sfântul așteaptă cu gândul că odată și odată o să-i vină vreo idee și-n domeniul astă ciudat.
Nu a înțeles deocamdată cum poți să arunci bani pe fereastră ca angajații din organizația ta să câștige abilități pe care apoi să nu le folosească niciodată în beneficiul firmei, dar să le pună în CV-uri la loc de cinste ca să-și găsească joburi mai bune la competitori.
De asemenea a observat el încă de pe vremea când era un simplu trepăduș în departamentul juridic, că oamenii trimiși la training nu revin de acolo pregătiți să depășească orice barieră, nici gata să dărâme munții, nici plini de recunoștință față de cel care i-a ajutat să-și destupe capul.
De multe ori companiile vor să rezolve probleme organizaționale complexe prin trimiterea poporului la curs fără discernământ. Iar asta nu funcționează pentru că nu lipsa de cunoștințe sau abilități stă în calea atingerii obiectivelor propuse, ci alte bube organizaționale, mult mai complicate.
Să duci oamenii de-a valma la cursuri sperând că astfel organizația devine brusc mai bună, mai docilă sau mai eficace este ca și cum ai vrea să bați cuie mai repede folosind șurubelnița în locul ciocanului.
Exemple des întâlnite de situații în care abilitățile oamenilor nu au nimic de-a face cu soluția și prin urmare training-ul este o inițiativă la fel de bună precum o frecție la piciorul de lemn sunt:
Lipsa de strategie și viziune care atârnă ca o piatră de moară și afectează performanța tuturor membrilor organizației. Neînțelegerea scopului comun, a direcției și identității companiei transformă angajați care ar putea fi productivi și eficienți în persoane care contemplă nepăsători ceea ce se întâmplă și eventual își consolidează puterea politică.
Motivarea angajaților sau lipsa ei nu se rezolvă participând la cursuri. Omul din subordinea ta știe sigur ce vrei, are abilitățile și resursele să ducă treaba la bun sfârșit dar nici prin cap nu-i trece să o facă, pentru că nu e de acord cu soluția pe care i-o impui, pentru că îl enervezi și îl desconsideri permanent sau pentru că nu ți cont niciodată de sugestiile lui.
Așteptările și obiectivele confuze care sunt mult mai frecvent întâlnite decât s-ar crede.
Managementul se alintă că a transmis clar ce-și dorește și poporul muncitor este convins că a înțeles tot ce este necesar ca să rupă norii.
Din păcate nimeni nu se obosește să confirme înțelegerea comună înainte să fie mult prea târziu. Lipsa de comunicare internă, judecățile de valoare și datul cu părerea indiferent de subiect contribuie la creșterea confuziei și la îndepărtarea soluțiilor raționale.
Un mediu de lucru care descurajează performanța poate fi caracterizat de mesaje contradictorii cum ar fi să scriem pe toți pereții că facem imposibilul pentru satisfacția clientului și când dăm de greu managementul decide că nu e relevant clientul pentru că nici nu știe ce vrea nici nu plătește suficient.
Poți da la picioare celor care vor să facă treabă și furnizându-le priorități multe sau care se bat cap în cap cum ar fi creșterea numărului de clienți concomitent cu scăderea cheltuielilor.
Dacă în plus judeci rezultatele numai după criteriile la care oamenii stau rău, ignorându-le complet pe cele la care au reușit, vei crea mediul de lucru advers performanței.
O altă cale care asigură rezultate îndoielnice este respectarea procedurilor cu orice preț și premierea obedienței în detrimentul performanței.
Sisteme de bonus contradictorii sunt și ele o scurtătură eficace spre dezastru. Când premiezi performanța excepțională alocând omului care a obținut-o din ce în ce mai multe sarcini, fără să-i mărești pachetul de beneficii ți-o cauți cu lumânarea.
De asemenea dacă încurajezi fie și non formal delațiunea, lipsa de responsabilitate, aruncarea pisicii în curtea vecinului acestea vor fi comportamentele care vor prolifera.
Dacă vrei să ai rezultate trebuie să te asiguri că toate elementele care contribuie la obținerea performanței sunt clare și conlucrează pentru atingerea obiectivelor.
Este simplu și desigur ineficient să presupui că lipsa de abilități a oamenilor te împiedică să ajungi unde ți-ai propus. Să investești în training nu presupune mari bătăi de cap dar nici nu aduce rezultate când problemele organizației sunt strategia, cultura, calitatea îndoielnică a leadershipului.
Semizeus nu va cheltui nici anul asta bugetul pentru dezvoltarea personală a colegilor lui. O să scoată el pe undeva cămașa când se va deschide discuția despre training la Înalta Poartă a multinaționalei. Cât despre lipsa de rezultate, nu-și bate deloc capul, pentru asta există țapii ispășitori de serviciu.