Lui Semizeus nu-i plac petrecerile de companie. Nu se dă în vânt nici măcar după prânzurile cu membrii echipei de conducere. Nu i-ar trece nicio secundă prin minte  că ar avea vreun beneficiu luând masa cu un subaltern de pe nivelul n-2 sau mai jos. Cu toate astea adoră să-și petreacă timpul cu șefii sau partenerii lui în afara jobului, ba chiar este cel care spune tuturor că afacerile adevărate se fac într-o atmosferă destinsă și relaxată la restaurant, golf sau tenis.

Oricât de bune ar fi relațiile dintre oamenii care lucrează împreună ele devin cu adevărat puternice și durabile abia atunci când echipa se reunește să-și sărbătorească periodic succesele, de preferat în afara mediului de serviciu. În orice organizație cu care am lucrat poveștile cu tâlc spuse cu pasiune la țigară erau în peste 80% din cazuri despre întâmplări hazoase sau triste de la petreceri, excursii sau sărbătoriri comune.

Chiar și managerii care înțeleg fenomenul mai bine decât Semizeus nu reușesc să sărbătorească cu echipa lor pe cât de des ar fi cazul alintându-se cu pretexte din categoria suntem prea ocupați, prea puțini, economisim bani sau să o lăsăm pe data viitoare.

Să vedem ce oportunități scapă printre degete conducătorii care nu valorifică ocaziile de a sărbătorii succesele importante împreună cu echipa:

Strângerea relațiilor între coechipieri se produce mai rapid într-un mediu informal în care se discută deschis despre temerile și îngrijorările depășite, despre ideile bune sau proaste puse în practică și impactul lor adeseori neașteptat asupra colegilor sau clienților, despre tehnici și practici merită păstrate pentru că au avut succes și despre toate lecțiile bune sau rele care merită învățate odată cu încheierea programului sau proiectului. Apropierea între oamenii de pe trepte ierarhice diferite este mult mai simplă la aceste ”petreceri”, ea fiind absolut necesară pentru eficacitatea colaborărilor viitoare.

Comunicarea aprecierii în timp real este extrem de importantă pentru creșterea stimei și încrederii de sine a fiecărui membru al echipei. Sărbătorirea succesului creează mediul optim pentru a mulțumi celor care ne-au ajutat să depășim momentele grele și să primim la rândul nostru recunoașterea aportului adus. În lipsa aprecierilor din partea șefilor și a colegilor vor exista mereu îndoieli legate de calitatea prestației proprii care ne împiedică să performăm la capacitatea maximă.

Evidențierea performanțelor și comportamentelor dorite este un subiect care se abordează cu înțelegere, căldură și umor în mediu relaxat al unei petreceri devenind astfel relevant și memorabil atât pentru cei implicați cât și pentru cei care ascultă povestirile despre situațiile apărute și depășite cu succes.

Realizarea unei ruperi de ritm între două sarcini este necesară atât pentru a marca atingerea unui obiectiv de parcurs cât și pentru a ne trage sufletul și a ne relaxa înainte de a ne apuca de noile teme care ne așteaptă. În mentalul colectiv devine clar că s-a încheiat o etapă și începe alta cu provocările ei specifice.

Sărbătorirea succesului este ultimul pas important și obligatoriu în procesul de management al proiectelor și merită cu prisosință importat în cazul încheierii cu succes al unor teme sau programe complexe pentru că are o contribuție majoră la motivarea echipei, îmbunătățirea comunicării și colaborării și dezvoltarea unor relații interumane productive.

Semizeus este în continuare circumspect în privința beneficiilor pe care i le-ar putea aduce umanizarea businessului așa că a decis să continue să ignore aspectul pentru o vreme. Dacă se gândește mai bine nici nu există succese care nu i se datorează în exclusivitate. Prin urmare pe cine să sărbătorească?