Atitudinea conducătorilor noștri

Fiecare dintre noi găsește, mai devreme sau mai târziu, ceea ce merită. Din nefericire pentru ei, oameni nechemați, ajunși pe vârfuri de ierarhie, ignoră acest principiu general valabil pentru că au început deja să creadă că le știu pe toate, că au întotdeauna dreptate și că soarele se învârtește în jurul lor.

Când ești lider atitudinea pe care o afișezi în companie reprezintă diferența dintre succes și faliment.

Dacă ești corect vei reuși să însuflețești oamenii indiferent cât de grea sau complicată este perioada prin care trece compania.

Dacă nu, vei reuși să dărâmi totul chiar când sunt resurse, există bunăvoința șefilor și dorința oamenilor de a crede în viziunea ta și de a te urma pe drumul spre atingerea obiectivelor comune.

Prin urmare ești nevoit să iei zilnic decizii care influențează felul în care este percepută și evaluată atitudinea ta de către cei pe care  ar trebui să-i convingi să creadă în tine ca să-ți ofere necondiționat aportul lor maxim. Contează cu adevărat:

Ce vezi și ce nu vezi pentru că asta demonstrează felul în care privești și înțelegi lucrurile.

Atunci când percepi doar lucrurile negative, greșelile și micile răutăți te definești ca un cârcotaș mărunt, lipsit de anvergură, îndrăgostit de amănunte și micro management.

Pentru că deranjează mereu paiul din ochii celor care nu-ți cântă în strună și ignori grațios parii din ochii lingăilor de serviciu toată lumea va ști că nu te preocupă performanța ci politica și manipularea.

În ce vrei să crezi deoarece asta vorbește despre pasiunile tale și ardoarea cu care le urmărești.

Șefii care se tem de oameni în loc să aibă încredere în capabilitățile lor, pe care îi conduce disperarea și graba de a atinge ținte mărunte și de a-și adjudeca conflicte nesemnificative transmit celor din preajmă nesiguranța, lipsa de focus și moralitatea lor îndoielnică.

Dacă încurajezi bârfa pe la colțuri și eviți să confrunți lipsa de performanță sau comportamentele discutabile nimeni nu va cumpăra că ești un șef onest, un bun comunicator sau vreun priceput în motivarea intrinsecă.

Cum îți petreci timpul  demonstrează cât ești de capabil să-ți stabilești prioritățile și apoi să duci la bun sfârșit acțiunile importante și urgente.

Este evident pentru subordonații tăi când te motivează în primul rând interesul personal meschin, menținerea autorității și alte avioane complet nesemnificative pentru bunul mers al companiei.

La fel de evident este când fugi de clienții dificili, amâni deciziile interne absolut necesare sau faci promisiuni aiurea atunci când nimeni nu-ți cere nimic.

Cine ești și ce scop ai în viață este absolut transparent pentru cei cu care muncești chiar dacă ție ți se pare că te iubesc sau te venerează numai pentru că exiști.

Orice problemă pe care o rezolvi sau o tragi după tine pe termen nedefinit, orice decizie pe care o iei fără ți seama de altceva decât de interesul tău propriu și orice risc îți asumi doar pentru a-ți consolida imaginea sunt corect percepute de oamenii din echipa ta.

Ei știu exact ce poți fie că ți-o spun fie că nu.

Nu este simplu să te comporți corect atunci când te îmbeți cu puterea cvasi discreționară, când îți intră în cap că nu poți să greșești niciodată, că ești deținătorul unic și exclusiv al adevărului absolut.

Atitudinea pe care o ai față de subordonați este alegerea ta, prin urmare e dreptul tău să mergi pe căile cele mai simple, bătătorite de predecesorii tăi care credeau că omul este greșit, că numai prin coerciție obții maximul de la el.

Dacă te joci de-a torționarul nu ar trebui să te alinți cu impresia greșită că ești văzut în companie ca un vizionar neînfricat, campion al schimbărilor necesare și eficace sau ca părintele empatiei și al responsabilității pentru că nu este cazul…