Blestemul liderilor inabili

Semizeus e un CEO care știe și poate. Un profesionist bun, mult peste medie din punct de vedere tehnic. Nu reușește însă să se facă înțeles. Oamenii i se împotrivesc în loc să-l urmeze. Ba chiar, sufocați de reguli și proceduri, fac tot ce pot să reziste, și să pună bețe-n roate.

Pentru Semizeus este clar. Iar a avut ghinion și a dat peste o adunătură de nevolnici, subordonați care nu vor să-și depășească condiția și nu cred fără rezerve în infailibilitatea conducătorului lor. Blestemul vieții lui!

Din afară se vede altfel. Semizeus este complet inabil în a dezvolta și gestiona relațiile interumane. Nu ar fi nicio nenorocire dacă ar avea o poziție care cere doar competență tehnică. Este un dezastru pentru că are o poziție în care leadership-ul este obligatoriu. E în sarcina liderilor să obțină rezultate prin ceilalți și el nu poate să facă asta pentru că:

Nu știe să asculte. Nu are răbdare, îți dă impresia că e preocupat de cu totul altceva. Pune prea puține întrebări. Când întreabă lasă impresia că anchetează, nu că vrea să afle puncte de vedere sau sugestii. Te duci la întâlnire cu propunerile tale și te întorci invariabil cu soluțiile lui așa că, până la urmă, nu-ți mai bați capul să ai păreri.

Este incapabil să poarte un dialog constructiv. Simte nevoia să monopolizeze discuția. Trage concluzii bazate pe propriile preferințe, nu pe fapte. Lansează perdele de fum și așteptări nerealiste. Își transformă judecățile de valoare în adevăruri absolute și repere pentru acțiunile viitoare. Trasează sarcini și obiective confuze și chiar contradictorii.

Rezolvă conflictele în mod arbitrar. Iubește conflictele din interiorul organizației pentru că îi dau posibilitatea să-și manifeste discreționar puterea. Pentru rezolvarea lor criteriile, precum strategia companiei, performanța sau coeziunea culturală sunt în cel mai bun caz secundare. Rezoluțiile trebuie doar să-i calmeze nevoia de a ține sub control absolut echipa de conducere și pe oricine ridică capul, nimic altceva.

Refuză feedback-ul pentru că nu crede că are ceva valoros de auzit de jos în sus pe scara ierarhică. Autosuficiență și superioritatea generate de competența tehnică îl fac să se închidă în turnul de fildeș și să refuze orice fel de informație care îi contrazice percepția. Dacă prin vreo minune feedback-ul ajunge la el îl neglijează sau îl contestă.

Liderii care nu sunt capabili să construiască și să mențină relații funcționale cu oamenii din subordinea lor nu sunt blestemați să aibă de-a face cu incompetenți ci sunt un blestem pentru rezultatele și cultura companiei pe care o conduc.

Abilitățile de relaționare nu sunt înnăscute. Ele se învață în timp cu condiția să conștientizezi că ai nevoie și să vrei să faci asta. În loc să pornești de la premiza că toți ceilalți sunt defecți, gândește-te ce ai putea tu, ca lider, să schimbi astfel încât să fii mai bun.

După ce ai identificat care-ți sunt punctele slabe nu te mulțumi să le contempli, găsindu-ți scuze că nu ai timp să te ocupi de ele, ci fă un plan care să te ajute să-ți concentrezi eforturile și să-ți evaluezi progresele. Investind efort și cerând mereu feedback despre ce mai ai de schimbat ai să reușești să te conectezi cu oamenii și să înțelegi cu adevărat ce-i preocupă și ce-i motivează.