Când cei 7 ani de acasă nu-s de ajuns

Semizeus crede fără rezerve în oamenii inteligenți și educați. Pentru el, este un criteriu eliminatoriu în procesul de recrutare ceea ce nu este neapărat rău. Lucrurile se complică când cei 7 ani de acasă sunt singurul criteriu de recrutare care contează în luarea deciziei.

Așa s-a întâmplat că Semizeus a refuzat să angajeze un manager de proiect pentru că se exprima simplu și concis deși omul era calificat având la activ succese demonstrate în domeniu.

Nu are vocabular „mon cher”, judecă precum un precupeț, nu e capabil să poarte o conversație elevată, zice Semizeus. Angajații mei, indiferent de poziția lor, au cultură generală.

Educația, erudiția și sprinteneala lor în gândire se văd în orice ocazie, concluzionează el. Desigur că în veniturile companiei nu se cunoaște aportul culturii generale vaste și nici al limbajului de pension. Decât cu minus.

Motivul principal pentru care aduci capabilități umane în companie este atingerea obiectivelor strategice, mai specific consolidarea avantajelor competitive. Desigur absolvenții școlii de dans și de bune maniere sunt de preferat, într-o oarecare măsura, băieților de cartier.

Cele mai importante criterii de evaluare ale oamenilor pe care îți propui să-i recrutezi sunt: cunoștințele, abilitățile, valorile și principiile fiecăruia. Recrutarea va fi un succes în măsura în care angajatul se va adapta cât mai rapid cerințelor proceselor, echipamentelor și culturii organizaționale, astfel încât investiția inițială să fie cât mai mică.

Un vânzător, doar inteligent și educat, poate să fie inabil în descoperirea nevoilor clienților, în managementul de portofoliu sau în negocierea contractelor. Este posibil, ba chiar foarte probabil să nu aibă capacitatea de a închide procesul de vânzare în viteza dorită sau să nu reușească să transmită încrederea în companie și în produsele ei.

Toate aceste probleme simple de lipsă de experiență și cunoaștere a proceselor companiei nu-l vor împiedica să fie sclipitor într-o conversație mondenă. Ar putea chiar să te convingă că e cel mai bun. Să fii uimit, după ce l-ai plătit degeaba doi ani, că nu a livrat rezultate excepționale. Să te întrebi cum l-ai fi putut ajuta mai mult.

Să presupui că „cei 7 ani de acasă” plus o gândire sprintenă sunt de ajuns pentru a te descurca, în orice poziție din organigramă, este hazardat și arareori profitabil. Este ca și cum ai crede că, pentru a fi printre cei mai buni fotbaliști din lume, îți trebuie doar o pregătire fizică de excepție, nu și capacitatea de a te descurca cu ”bășica”, de a înțelege tactica de joc sau de a putea colabora eficient.

Recomandarea mea pentru Semizeus este să nu confunde inteligența sau „prezența scenică” cu valoarea omului sau puterea lui de a livra rezultate. În funcție de nevoile strategice ale companiei, meticulozitatea, capacitatea de a lucra sub presiune sau de a duce la bun sfârșit mai multe proiecte concomitent, pot fi mult mai importante pentru atingerea obiectivelor decât cei 7 ani de acasă.