O cultură constructivă

Lui Semizeus îi place cultura companiei lui așa cum este adică el face ce-i trece prin cap și toată lumea acceptă, zâmbește și se supune.

E adevărat că rezultatele sunt modeste și că oamenii mai răsăriți au viață scurtă în organizație, însă nimeni nu-și bate capul cu nevoile, năzuințele angajaților, cu dezvoltarea personală sau motivarea lor. Binele pentru care se depun eforturile individuale sau colective este unul singur, cel cu adevărat relevant, al lui Semizeus.

Principiile nescrise dar funcționale sunt ”fiecare pentru el”, ”ochi pentru ochi”, ”cel pe care nu-l lași să moară, nu te lasă să trăiești”, ”caută vinovatul, nu soluția”, ”păstrează pentru tine informațiile importante” sau ”ai încredere în colegul tău numai dacă ești pregătit să suporți consecințele!”.

Ce e diferit se întreabă Semizeus atunci când ai dezvoltat cultura constructivă în compania ta?

Temele se rezolvă la timp și în parametrii de performanță doriți pentru că oamenii se implică în rezolvarea situațiilor cu care se confruntă.

Beneficiile lucrului în echipă sunt cunoscute și valorificate nu din teamă sau din obligație, ci pentru satisfacția lucrului bine făcut pentru a cărui calitate fiecare contribuitor își asumă responsabilitatea. Șefii nu stau permanent cu ochii peste umărul fiecărui membru al echipei și se preocupă de rezultate, nu de impunerea propriului punct de vedere.

Oamenii conștientizează că pot să fie eficienți și productivi și prin urmare devin din ce în ce mai încrezători în forțele și inițiativele lor.

Înțelegerea propriului potențial este primul pas în stimularea dorinței de învățare, dezvoltare, autodepășire și creștere. Motivarea începe să vină din interior și să aibă de-a face cu satisfacția rezolvării oricărei situații, indiferent cât de complicată sau neobișnuită.

Relațiile dintre colegi se bazează pe înțelegere reciprocă și ajutor

Oamenii sunt dispuși să comunice deschis, să colaboreze și să-și concentreze eforturile pentru atingerea țelurilor comune. Nu e necesar să demonstrezi infailibilitate și omnisciență ci să oferi încurajare și asistență acolo unde aportul tău poate aduce valoare.

Rezultatele echipei sunt mai importante decât realizările individuale. Există răspundere și responsabilitate. Se recunosc greșelile și se caută soluțiile cele mai potrivite.

Locul unde se muncește este gândit astfel încât să stimuleze performanța celor care lucrează acolo

De foarte multe ori cei care iau decizii ignoră importanța felului în care este organizat mediul în care oamenii muncesc pentru că-l consideră prea puțin important în atingerea obiectivelor.

Este o percepție falsă, iar organizațiile care au făcut eforturi pentru a construi un mediu de lucru care să răspundă nevoilor celor care își trăiesc acolo cea mai mare parte din timp, beneficiază de creșteri spectaculoase de productivitate și scăderi la fel de spectaculoase de rulaj de personal.

O cultură constructivă creează premisele necesare pentru ca oamenii să-și atingă potențialul maxim, sa învețe și să se perfecționeze permanent pentru binele lor și al companiei.

Ea nu răspunde nevoii lui Semizeus ca toate eforturile să fie subordonate intereselor sau cultului conducătorului suprem. În plus oferă prea multă libertate și independență subordonaților de pe toate nivelurile ierarhice.

Conducătorii care au nevoie de control absolut, care își doresc supunere, respectarea regulilor, procedurilor și micro management nu se pot descurca cu o cultură constructivă. Prin urmare vor evita să o clădească  sau, în cazul în care vor ateriza într-una, vor face tot posibilul să o schimbe.