CĂLIN CAVALERU
Citește
Un lider de succes trebuie să facă două lucruri foarte bine, să construiască și să mențină relațiile cu echipa și să livreze rezultatele pe care le-a promis. În orice cultură și în orice tip de organizație există nevoia de a avea un conducător pe care oamenii să-l admire, în care să aibă încredere, pentru că el înseamnă adesea diferența între performanțe mediocre și rezultate excepționale.
Există manageri care se înconjoară de situații și rapoarte. Pentru ei contează doar cifrele și documentele care arată că situația este sub control. Ignoră oamenii, nu-și bat capul să construiască sau să consolideze relațiile cu cei care sunt mai jos pe scara ierarhică.
Această abordare, mai frecventă în structurile corporatiste, nu face decât să izoleze echipele și departamentele companiei. Cu timpul preocuparea de bază devine să dăm rapoartele la timp, nu să facem vreo treaba de doamne ajută.
Relațiile între oameni sunt superficiale, comunicarea are de suferit și apar bariere în colaborare. Procesele, procedurile ori rapoartele sunt instrumente absolut necesare pentru a ajuta la îmbunătățirea rezultatelor dar nu sunt un scop în sine, cum ajung să creadă sincer executivii mai slabi de înger.
Alt mod de abordare este să te străduiești să cunoști și să înțelegi oamenii cu care lucrezi astfel încât să clădești încredere și să poți să le influențezi pozitiv performanțele prin convingere și nu prin impunere. Încrederea nu vine de la sine. Ea se obține greu și se pierde ușor.
E nevoie să demonstrezi prin fapte că ești consecvent, ca-ți respecți angajamentele și că te implici complet în atingerea țelurilor comune. Legătura continuă cu echipa ta și ajutorul pe care îl oferi în soluționarea preocupărilor oamenilor pe care îi supervizezi direct duce atât la depășirea obstacolelor inerente cât și la clădirea unor relații constructive.
Ce este de făcut pentru a obține în companie o cultură bazată pe încredere care să asigure implicarea oamenilor chiar și în momentele mai grele pentru companie? Iată câteva idei:
Strategie și viziune
Orice om are nevoie să știe încotro se îndreaptă compania și în ce fel poate el să contribuie la bunul mers în direcția dorită. Face parte din îndatoririle unui lider să se asigure că, dincolo de planificarea implementării inițiativelor strategice, angajații înțeleg clar viziunea, cred în ea și și-o asumă.
Nu este simplu să faci asta și cere din partea conducătorului mult timp, determinare, acțiune permanentă. Poate tocmai acesta este motivul pentru care atât de puțini manageri se implică cu adevărat în discuții frecvente despre direcția și identitatea organizației.
Nu este de ajuns să comunici obiectivele strategice o singură dată pentru ca oamenii să creadă în țelul comun și să-ți acorde încrederea și implicit implicarea lor pe tot parcursul implementării. E nevoie să explici mereu fără să-ți pierzi nicio secundă entuziasmul din voce.
Comunicarea internă
Din dorința de a fi mereu cu un pas înaintea competiției sau de a pune în practică cât mai rapid anumite inițiative, foarte mulți manageri își pun colegii în situația, cel puțin ciudată, de a afla ce se întâmplă în compania lor de la clienți sau de la furnizori. Acesta este unul dintre cei mai puternici factori de scădere a motivației și încrederii în conducerea companiei.
Este mai bine pentru productivitatea afacerii să exagerezi un pic cu comunicarea internă decât să o neglijezi. Nivelul necesar de transparență al comunicării trebuie stabilit împreună cu toți cei implicați. Am trăit de mai multe ori o imensă senzație de frustrare aflând de la client despre campanii de promovare sau PR pe care le desfășura compania pentru care lucram și despre care nu știam nimic.
Interacțiunea directă cu angajații
Încrederea nu se câștigă stând închis în birou indiferent cât este de important și de urgent ce ai de rezolvat. Oamenii au nevoie de prezența liderului printre ei pentru a realiza că fac parte din aceeași echipă care luptă pentru atingerea unor țeluri comune.
Numai fiind alături de colegii tăi atât la birou, cât și la întâlnirile pe care le au cu clienții le poți transmite încrederea că ești implicat și îți pasă. Nu este nevoie să faci asta zilnic dar nici o dată pe an nu este suficient.
Un beneficiu important al acestei abordări este că menții contactul cu realitatea din teren care nu de puține ori este diferită de imaginea pe care ți-o construiești din rapoarte și cifre.
Feedback frecvent despre performanțe și comportamente
Ca să fie mereu încrezători în utilitatea și importanța acțiunilor lor angajații au nevoie să știe părerea liderului despre performanțele și comportamentele lor. Evaluarea anuală nu acoperă nici pe departe necesitățile oamenilor de a ști cum stau.
Scopul principal al liderului care dă feedback este să se asigure că resursele companiei sunt folosite pentru atingerea obiectivelor stabilite. Când se discută despre comportamente obiectivul este respectarea valorilor și principiilor companiei.
Nu este recomandat ca șef de companie să te apuci de micro management sau să te transformi în bona angajaților. Un feedback la vremea lui poate aduce rezultate spectaculoase în creșterea implicării.
Lipsa lui va genera cu siguranță probleme de motivare și încredere. Nemulțumirile cel mai frecvent exprimate de angajați sunt legate de frecvența redusă și calitatea îndoielnică a comunicării echipelor de conducere.
Conducătorii care reușesc să-și pună în practică viziunea au carismă, sunt perseverenți, consecvenți și dedicați. Toate aceste calități și multe altele sunt necesare pentru a fi un bun manager, dar nu și suficiente, atât timp cât succesul se obține ca urmare a efortului de echipă și nu a celui individual.
Este bine să ai în vedere că oamenii vor să știe că ceea ce fac este folositor. Spunându-le permanent cum stau le faci bine atât lor cât și companiei.
Lumea așteaptă să construiești încrederea în tine și în viziunea pe care o promovezi. Vestea bună este că poți să faci toate astea sau câte destul din fiecare dacă știi cum funcționează organizația și-ți cunoști echipa. Nu ai nevoie nici de bugete suplimentare, nici de aprobări. Depinde numai de tine.
Publicat în revista AIDA, octombrie 2012