Management medieval

Întâlnirea s-a terminat. Oamenii pleacă vociferând. Semizeus zâmbește mulțumit. A reușit, ca de fiecare dată, să învrăjbească șefii de departamente. Acum vor trage, fiecare, să dovedească că au dreptate. Competiția internă o să-i facă mai productivi. În afară de asta, nu există riscul să uite de unde răsare soarele. Vor avea nevoie de El să le arbitreze lupta.

Realitatea este alta! Eforturile și resursele se vor risipi în conflicte complet neproductive.

Poate părea atractiv să-ți conduci organizația, considerând-o o sumă de feude dar epoca în care tehnicile de management medieval erau eficace este demult trecută. „Divide et impera” e un principiu vechi de când lumea care dă rateuri sonore de decade bune. Ce ai de câștigat folosindu-l?

Conducătorii de departamente priviți ca feude vor acționa în consecință. În primul rând își vor proteja „supușii” de interacțiunea cu egalii lor din feuda vecină. Asta face ca managerii funcționali să-și ocupe, în rarele discuții dintre ei, majoritatea timpului, rezolvând problemele interne minore.

Pe scurt, ți-ai asigurat o echipă de management care, în loc să-și dedice timpul prețios satisfacției clientului, contracarării competiției sau bunului mers al organizației, se va preocupa preponderent de politica internă.

Ce se întâmplă între timp cu oamenii din departamente? Ei lasă deoparte inițiativele și deciziile, simt din ce în ce mai puțin responsabilitatea rezultatului și rămân, în cel mai fericit caz, doar executanți și surse de informații pentru șeful lor implicat în luptă. Din moment ce nu li se mai cer rezultate sau acțiuni care au sens pentru bunul mers al companiei  vor fi imprevizibili în reacții și vor depune eforturi minime.

Ce se întâmplă cu problemele care apar la granița dintre departamente sau în spațiile neacoperite dintre ele? Rămân orfane și nerezolvate sau devin motive de acuze reciproce între șefii care vor doar să demonstreze că au dreptate și nu să găsească soluții.

Ideile de îmbunătățire ale produselor venite de la clienți se vor opri la vânzători, fără să mai treacă prin departamentul de dezvoltare. În sens invers, noile produse vor pleca, de la dezvoltare spre producție, cu minimum de informații admisibil. Sau chiar nu vor pleca deloc, dacă obiectivul departamentului de dezvoltare este numai să finalizeze prototipul, nu și să anunțe că asta s-a întâmplat deja.

Când ai în subordine câteva departamente, misiunea ta nu ar trebui să fie să le conduci pe fiecare dintre ele. Pentru asta, în departamentele respective, există manageri. Moderarea conflictelor politice interne nu produce valoare și, cu siguranță, nu te ajută să-ți justifici aportul la succesul companiei dar este absolut necesară dacă permiți existența feudelor.

Ca manager, de la nivelul 2 în sus, vei fi cu adevărat productiv când vei gestiona eficient interfețele interdepartamentale, astfel încât procesele organizaționale să livreze rezultatele așteptate de clienți, colaboratori și patronat, nu când ești despotul luminat al feudei tale care ține dușmanii (și rezultatele) de oamenii din echipa lui.

Mai devreme sau mai târziu, în ciclul de viața al companiei pe care o conduce, Semizeus va realiza că principiile de management folosite ca să-și transforme chioșcul în lanț de magazine sau atelierul în fabrică, trebuie reevaluate. Și dacă nu vrea să-și îngroape organizația va fi nevoit să se dea la o parte și să lase un manager profesionist să facă treaba.

Cât poate să-l coste ignoranța? Oricât a strâns până acum plus tot ce mai poate să împrumute.