Când te gândești doar la bani

Am vorbit și o să mai vorbim despre managerii care cred că singurul mod în care-ți poți motiva subordonații sunt banii. În mintea acestor conducători dacă arunci cu bonusuri în oameni ai cele mai bune rezultate fără să faci nimic altceva; dacă nu ai bani cu care să arunci poți să încerci să ameninți că tai salarii și lumea o să se miște în sensul dorit.

Maximum de capabilitate managerială pentru ei este să găsească, pe post de sfântul Graal, sistemul optim de bonus.

Deși dau greș în 11 cazuri din 10, pentru că nu înțeleg altceva în termen de motivare decât banul, continuă la nesfârșit pe calea asta, cu speranța tâmpă că procedând mereu la fel vor obține rezultate diferite.

De partea cealaltă a baricadei printre potențialii angajați, există destui care nu văd în fața ochilor, atunci când evaluează un nou job, într-o altă companie, decât mărimea salariului. Măcar la nivel declamativ.

Este foarte adevărat că banii plătesc facturile și ratele la bancă, dar dincolo de cașcaval trebuie avut în vedere că-ți petreci jumătate din viața activă muncind deci este important să iei în calcul atât ce te motivează să produci rezultate cât și ce te-ar face să-ți iei lumea-n cap.

Competența tehnică sau mai precis lipsa ei ar putea să-ți creeze coșmaruri în noul job deși este mai puțin probabil dacă nu te-a apucat mințitul la interviu iar angajatorul a știut să-ți descrie suficient de clar cerințele și așteptările lui.

Va dura ceva timp până vei înțelege limbajul specific companiei și te vei adapta noilor proceduri, sisteme informatice, obiceiuri de comunicare, dar nu este un capăt de țară.

Felul în care se rezolvă problemele, se iau deciziile și se analizează riscurile în compania în care te duci să lucrezi ca nou angajat poate fi o problemă majoră dacă nu seamănă cu felul în care erai obișnuit să se întâmple asta.

Dacă de exemplu vii dintr-o lume unde toate deciziile erau luate sau avizate de superiorul tău ierarhic și aterizezi într-una în care așteptările sunt să ajungi de unul singur la rezultat, o să te trezești ultimul din pluton înainte să realizezi că a început cursa.

Abilitățile de interacțiune cu ceilalți pot și ele să-ți complice viața într-un nou job.

Dacă ai nimerit într-o cultură în care fiecare își vede de treaba lui și menține la minimum comunicarea cu colegii, indiferent că e vorba de proiecte de job sau de chestiuni personale, vei fi considerat un ciudat dacă începi să ceri ajutor la fiecare pas sau să povestești ce ți s-a întâmplat la ultima incursiune în club.

Valorile personale sau no go-urile morale sunt probabil cele mai importante în economia alegerii noii poziții și, în același timp, cel mai frecvent omise din calcul.

Astfel poți să te trezești lucrând pentru un șef care vrea să-i faci cafeaua și cumpărăturile pentru acasă sau pentru unul care îți cere să dai șpagă pentru a încheia contracte sau să falsifici raportările. Și nu te ține stomacul să execuți.

Ce se întâmplă când banii sunt singurul criteriu pentru care ai ales un nou job? Uneori ai noroc și merge bine, însă de cele mai multe ori, nu.

Atunci când nu funcționează, după 2 luni îți vine să-ți iei câmpii. Îți suni foștii colegi sau șefi să vezi cum ai putea să te întorci la  vechiul job. Te gândești ce să spui agenției de recrutare ca să te ia de acolo fără să cazi de prost sau de inadaptabil cronic.

În loc să fii pe val așa cum sperai cu puțin timp în urmă, când ai acceptat oferta, ești într-o fundătură de coșmar din care ai vrea să ieși dar nu știi cum.

În cel mai fericit caz, când găsești o ieșire, o să te usture la bani cu mai mult decât ai câștigat acceptând să pleci doar pentru un salariu care ți-a făcut cu ochiul, fără să analizezi și ceilalți factori care contează cu adevărat. Speranța că poți face o treabă bună, fără să-ți vină să-ți dai foc la valiză în fiecare moment al existenței tale, nu ține loc de realitate.