Comportamente de șef perfect

Semizeus înțelege că nu este perfect dar îi vine greu să accepte că i se întâmplă așa ceva tocmai lui.

Nu-i place asta. Nu știe cum să facă să-și identifice și să-și rezolve punctele slabe fără ca cei din jur să se prindă că le are.

Speră fără niciun temei că nimeni nu-i vede incapacitatea de a-și gestiona eficace puterea sau slăbiciunea.

Să vedem ce comportamente adoptă Semizeus ca să-și aburească subordonații și să le creeze impresia că le știe pe toate, că e mereu în control, că nu are nicio îndoială, ci numai certitudini:

Monopolizează microfonul adică vorbește numai el.

În felul acesta nimeni nu reușește să spună nimic.

Sugestiile utile nu se iau în calcul pentru simplu fapt că nu apucă să fie puse în discuție. Oamenii sunt frustrați că nu sunt ascultați și că experiența lor este ignorată.

Latră ordine nerealiste doar ca să fie clar cine este șeful. Abuzează de autoritate ca să-și impună punctul de vedere.

”Nu mă interesează cum rezolvi numai rezolvă să nu mai aud de prostia asta” zice Semizeus deși știe că este imposibil pentru că lipsesc resursele, cunoștințele sau competențele necesare.

Astfel de comportamente duc oamenii din subordine către nepăsare, lipsa de reacție și de implicare.

Se străduiește să fie ”miss” popularitate zâmbind fals, spunând bancuri proaste sau prefăcându-se că-l interesează partenerul de conversație, problemele și preocupările lui.

Când este concentrat să fie popular Semizeus nu ia deciziile necesare pentru că i-ar putea afecta imaginea de băiat bun.

Uneori se preface că nu știe ce s-a întâmplat, că nu el a hotărât, că nu susține schimbarea nedorită, în speranța că procedând astfel va fi crezut, iubit și apreciat.

Se bagă să facă totul cu mânuța lui pentru că îți închipuie că nimeni nu este în stare să facă ceva măcar satisfăcător dacă el nu a participat nemijlocit.

Deși uneori intențiile sunt bune consecințele sunt mereu dezastruoase. Semizeus muncește mult și neproductiv iar angajații sunt nervoși, apăsați și incapabili să se descurce în absența lui.

Fiecare manager trece periodic prin una sau mai multe dintre fazele descrise mai sus, cel puțin în etapa de imaturitate în leadership care uneori durează ani buni.

Dacă nu primește în timp util feedback-ul care să-i arate că a sărit gardul este posibil, ba chiar foarte probabil, să creadă că procedează corect și lipsa performanțelor se datorează ghinionului, mediului extern sau neputinței subordonaților de a vedea calea și de a-și urma liderul ”genial”.

Ce poți face ca șef suprem astfel încât să eviți comportamentele neproductive atât pentru tine cât și pentru companie sau colegi.

În primul rând să realizezi că ești pe arătură pentru că, atâta timp cât nu crezi că tu faci ceva greșit, nu ai să te apuci să corectezi perfecțiunea.

Asta înseamnă să ceri permanent feedback de la cei din preajma ta și să accepți că punctul lor de vedere este corect și valoros.

Nu te aștepta ca ei să vină la tine și să-ți spună din proprie inițiativă că greșești și nici nu te apuca să te justifici sau să te enervezi când auzi că nu poți presta mai bine pentru că dacă faci asta nu vei mai primi niciodată un feedback onest.

Semizeus insistă să ignore percepția celor cu care lucrează asupra comportamentelor și atitudinilor  sale.

Ajunge astfel în situația ridicolă că ”știe tot satul ce nu știe bărbatul” și în loc să fie admirat și respectat este subiectul principal al bancurilor cu fraieri care circulă prin companie.