Ce valoare are transparența

Pentru cele mai multe companii transparența în comunicare este o valoare pe care o susțin cu tărie, o promovează permanent atât în interiorul cât și în afara companiei.

Asta nu înseamnă că fiecare informație este disponibilă oricui. Organizațiile care se respectă delimitează, încă din etapa definirii strategiei, cum trebuie să circule informațiile sensibile și cine le poate obține, deține sau difuza.

Dincolo de restricțiile de confidențialitate, foarte mulți manageri aleg din neștiință, rea voință sau dorința control absolut să folosească informația după bunul plac. Ei ignoră costurile colaterale ale manipulării pentru eficacitatea companiei, fie pentru că nu știu să procedeze altfel, fie că le este lene să-și folosească creierul pentru a creiona un plan de comunicare care să aibă sens.

Să vedem ce se întâmplă în organizațiile afectate de lipsa de transparență a liderului și care sunt ”beneficiile” asociate acestui comportament de șef începător, șovăitor și nesigur pe el:

Circulația informațiilor va fi la fel de rapidă și eficientă ca traficul pe Valea Prahovei în zilele de sărbătoare pentru că oamenii replică ce face liderul. Ce spune el este complet irelevant dacă nu este susținut de exemplul personal.

Sătui să-ți rupă gâtul din lipsa datelor necesare angajații vor face minimul necesar ca să nu fie luați la ochi. În plus vor gestiona informațiile la fel ca și conducătorii lor, adică le vor ține pentru ei indiferent cât de mult încurcă asta procesele companiei.

Orice fraier va clama zgomotos că informația înseamnă putere, o va ține pentru el, se va strădui să-și consolideze feuda proprie, indiferent cât de mică și insignifiantă e ea.

Rezolvarea problemelor va fi pe cât de simplă pe atât de ineficientă pentru că, fără informațiile necesare, fie nu vor fi deloc identificate, fie vor fi sesizate prea târziu ca să se mai poată face mare lucru. Atunci când se va face analiza energiile se vor canaliza spre găsirea vinovaților, nu a soluțiilor.

Rezoluția preferată nu se va referi la înlăturarea cauzelor ci la generalități călduțe de tip ”data viitoare o să muncim mai mult și mai bine”.

Luarea deciziilor colective va fi un coșmar pentru că fiecare va avea alte informații și propria agenda ascunsă. În acest context generarea unor criterii comune pentru evaluarea deciziilor va fi aproape imposibilă.

Negocierea soluțiilor, dacă se va ajunge la așa ceva, va fi lipsită de productivitatea pentru că nimeni nu va fi dispus să colaboreze sau să cedeze. Liderul va profita de situația creată pentru a-și promova interesele și a ”delega” în același timp responsabilitatea eventualelor eșecuri.

Târguiala de tarabă din piață va lua locul raționamentelor logice și cel care țipă mai tare sau  intimidează mai eficient va avea câștig de cauză cel mai frecvent.

Adversitate față de risc va fi maximă. Lipsiți de informații oamenii își vor concentra eforturile spre a-și acoperi spatele, nu spre a-și asuma riscuri, indiferent cât de necesară ar fi o schimbare.

Șeful care folosește informațiile ca să-și consolideze puterea este de obicei atât de ”inocent” încât să ceară colaboratorilor lui recomandări de inițiative cu succes garantat pentru că nu înțelege cu ce instrumente de analiză ar putea să sondeze viitorul astfel încât să nu mai pară atât de fioros.

Greșelile trecutului nu se vor constitui în lecții utile pentru abordarea provocărilor viitoare pentru că, în mare măsură, vor fi ascunse sub preș. Atunci când nu va fi posibilă mușamalizarea lor, adevărul va fi frumos ”coafat” astfel încât să nu deranjeze apele. Cei implicați vor învăța doar că se pot aștepta la orice în funcție de situația politică a momentului și că ce fac ei, bine sau rău, contează prea puțin.

Cu cât liderul sau echipa de conducere sunt mai puțin transparenți cu atât cultura companiei nu va permite creativitate sau inovație. Încrederea, colaborarea sau chiar conlucrarea vor fi fenomene izolate.

În absența informațiilor fiecare își va susține până în pânzele albe propriul adevăr.  Nimeni nu se va considera responsabil pentru nimic. Nota de plată uriașă pentru tolerarea lipsei de transparență în trecut face organizațiile să ceară azi angajaților să fie cât mai deschiși.

Ne plac oamenii onești și companiile care comunică fără ascunzișuri fie că le suntem clienți, angajați sau parteneri. Nu este nicio scamatorie la mijloc, așa se clădește încrederea. Doar managerii cu agende ascunse, incompetenți sau ignoranți gestionează informația cum îi taie capul.