O echipă de management neproductivă

Semizeus se plânge că are o echipă de management care nu face nimic în ciuda eforturilor susținute de a îi încuraja pe managerii lui să gândească folosindu-și capetele din dotare și să acționeze independent asumându-și consecințele deciziilor luate.

Ce nu spune Semizeus dar face este că-și impune ideile proprii în 11 cazuri din 10, că iubește micro managementul, urăște să fie contrazis sau criticat, folosește agresiunea sau intimidarea ca instrumente de convingere și n-are nicio îndoială că este perfect.

Pentru managerii care știu că mai au lucruri de învățat, că ideile lor sunt perfectibile și că lucrul în echipe multidisciplinare este benefic, iată câteva semne că trupa din subordinea ta funcționează ineficient și că e momentul să intervii ca să schimbi situația:

Fiecare afirmă ce vrea și nimeni nu-și bate capul să-l contrazică pentru că ne dorim cu tot dinadinsul să evităm conflictele. Va fi greu să ne descurcăm fără să ne fi expus punctul de vedere la timp și pe față dar preferăm să lăsăm în pace ca să fim lăsați la rândul nostru. Teritoriile sunt clar definite și nimeni nu la încalcă. Înțelegerile dintre voievozi se fac conspirativ, între 4 ochi, nu în ședințele de management.

Viziunea și strategia nu se discută niciodată. În schimb se bârfește. Viitorul este principalul subiect la care managerii trebuie să vină cu răspunsuri pentru că subalternii lor asta vor să afle în primul rând. Când el nu este pus în discuție în întâlnirile echipei de management fiecare șefuleț crede în propria reprezentare a inițiativelor strategice și consumă resurse pentru a-și materializa propria viziune. Rezultatul: câți comandanți de oști. tot atâtea direcții diferite și nu de puține ori perfect opuse…

Nimeni nu vine cu idei noi de frică să nu deranjeze status quo-ul și pentru că este deja clar pentru toți membri echipei că numai șeful are idei destul de bune cât să fie luate în calcul și eventual aplicate. Deci nu merită să ne batem capul să venim cu propunerile noastre dacă tot e sigur că plecăm cu soluțiile lui.

Nu se pun pe masă și nu se discută subiecte controversate pentru că scopul principal nu este să găsim soluții problemelor interdepartamentale, ci să fie pace între colegi. Umblăm pe vârfuri, suntem atenți să nu deranjăm și facem jocuri politice astfel încât nimeni dintre ai noștri să nu cadă rău. Clientul nu-i de-al nostru!

Se face abuz de poziționare atunci când nu ai ce face și trebuie să pui un cartof fierbinte pe masă. De exemplu: ”Știm cu toții că X, clientul nostru, este complet nebun dar ne cere ca serviciile pe care le oferim să fie funcționale, măcar o oră pe zi. Ar putea oare departamentul tehnic, care face o treabă minunată, să arunce un ochi…Fără supărare.”

Cât de bine performează sau comunică echipa este exclusiv treaba și responsabilitatea celui care o gestionează. Când Semizeus se plânge de echipa lui nu face decât să-și verbalizeze incapacitatea de a conduce acest (mic) grup de oameni către rezultatele dorite.

Conducătorii care-și impun cu orice preț și prin orice metode punctele de vedere nu vor mai primi de la oamenii lor nici sugestii, nici propuneri sau păreri și nici măcar feedback-ul asupra stării de fapt când lucrurile vor merge prost sau sub așteptări. Pentru că aud fără să asculte și împușcă mesagerul acești șefi au (construit) o echipă de management cu adevărat neproductivă.