Șeful care nu vorbește-n public

Semizeus evită vorbitul în fața unui grup de oameni chiar dacă e vorba despre subalternii lui. Nu-i este frică nici să-și exprime părerile în public, nici să nu se facă de râs. Pur și simplu nu-i iese bine.

A constat în repetate rânduri că discursul lui n-are nici un impact pozitiv și, în loc să se gândească ce ar putea să schimbe, a decis să renunțe la această modalitate de comunicare ca să stăvilească miștourile care fac deliciul spectatorilor după fiecare discurs.

Este păcat ca un CEO să nu se folosească de un instrument de comunicare atât de important și eficace precum vorbitul în fața grupului de subordonați să-i spunem lui Semizeus ce ar putea face mai bine ca să fie ascultat și înțeles:

Pregătirea discursului

Pentru că este genul de manager mereu super ocupat cu agenda gemând sub povara listei interminabile de acțiuni alergă de acolo până dincolo, nu neapărat cu un scop precis sau într-o ordine de prioritate logică.

Din acest motiv corelat cu lipsa de considerație pentru subalterni și cu încrederea pe cât de mare, pe atât de nejustificată, în capacitatea lui de improvizație, nu se pregătește niciodată înainte să transmită un mesaj.

Asta îl face să fie lent, redundant și plictisitor când vorbește. Cei care sunt obligați să-i suporte bâlbâiala adorm discret, își amintesc de datoriile neonorate și pleacă mult mai confuzi decât au venit.

Cunoașterea audienței

Pentru că lui Semizeus nu-i plac deloc oamenii, cu atât mai puțin colegii lui care nu-i înțeleg întrutotul măreția, talentul, viziunea și capabilitățile, nu se obosește să-i cunoască cu adevărat și asta îl face complet neperformant chiar și în discuțiile unu la unu, darmite când se adresează grupului.

Obsesiile lui că motivarea se face cu biciul sau cu zăhărelul, că nimeni nu-i capabil de nimic (în afară de el desigur) sau că toți conspiră împotriva marelui conducător, nu ajută deloc în transmiterea mesajului sau în conectarea cu grupul.

Folosirea unui limbaj simplu și precis

Pare la mintea cocoșului că scopul pentru care ai adunat oamenii și le vorbești este să le transmiți cât mai precis și mai eficient mesajul tău astfel încât să te înțeleagă, să te aprobe sau să te urmeze după caz.

Foarte mulți manageri însă nu se pot abține să facă paradă de un limbaj exagerat de sofisticat sau să folosească un jargon corporatist de neînțeles pentru cel puțin 80% din ascultători ca apoi să se mire că nimeni nu le bagă în seamă sau nu le aplică rezoluțiile fantasmagorice.

Implicarea celor prezenți

Din aceeași categorie cu ascultarea activă, implicarea celor prezenți în discuție este extrem de importantă pentru transmiterea cu precizie a mesajului dar necesită un pic de empatie, stăpânirea unor tehnici bazice de comunicare și oarecari calități de lider care-i lipsesc atât lui Semizeus cât și multor alți manageri pentru care e mai important să se audă vorbind decât să fie înțeleși.

Reducerea sau eliminarea bancurilor stupide, a amenințărilor și a judecăților de valoare

Nu în ultimul rând e important pentru șeful care se vrea lider să-și concentreze povestea pe ce este esențial pentru momentul dat și nu să pună pe tapet chestiuni nerelevante din trecutul îndepărtat, judecăți de valoare sau să facă uz de bancuri tâmpite ca să-și impună punctul de vedere și să-și dea opozanții mai încet.

Folosirea trucurilor ieftine va distrage atenția grupului și va scădea semnificativ impactul mesajului asupra publicului.

Din fruntea organizației e nevoie să te adresezi ”live” oamenilor cel puțin de câteva ori pe an, când anunți rezultatele de etapă, când aduci modificări direcției strategice, când există inițiative culturale care trebuie anunțate, încurajate sau modificate, când faci schimbări majore în organigramă ca să luăm doar câteva exemple.

Dacă ești CEO și lași astfel de evenimente să curgă fără le comunici în fața oamenilor adunați pierzi nu numai oportunități importante de a-i informa și motiva dar și din credibilitatea și imaginea proprie.