Nu există scurtături miraculoase

Fără să înveți permanent nu ai cum să fii eficient. În 2-3 ani cam tot ce știi acum despre jobul tău se va schimba. Așa că dacă nu poți să ții pasul cu noul te transformi, fără să-ți dai seama, într-o piedică în calea succesului companiei, echipei și al tău.

În ciuda acestei evidențe întâlnesc în sala de curs oameni care dau pe afară de certitudini, care nu mai au nimic valoros de auzit de la nimeni, pentru care învățarea este o pierdere de timp inutilă, iar timpul investit în dezvoltare personală bani aruncați pe fereastră, doar pentru ca cei de la resurse umane să-și bifeze obiectivele legate de zilele de training implementate.

Recunoști destul de ușor personajul atoateștiutor pentru că:

• face paradă cu cele maxim 5 rețete care l-au ajutat să aibă ceva succes în trecut, pe care le folosește în orice împrejurare și le consideră adevărul absolut
• țipă primul când dă greș încercând fie să paseze pisica, fie să găsească scuze convenabile
• reușește să greșească de oricâte ori la fel
• este un coechipier groaznic
• comunică în judecăți de valoare, verdicte, axiome

Deși rata de succes îi scade accelerat, pe măsură ce schemele folosite se demodează, omul care știe nu renunță la certitudinile pe care le iubește, nici măcar atunci când limitările lui devin proverbiale, subiect de glume acide sau de legende organizaționale cu dezastre.

La polul opus sunt oamenii care vor să învețe ca să devină mai buni. Observi la ei că:

• își dezvoltă punctele tari și învață să le gestioneze cât mai bine pe cele slabe
• acumulează cunoștințe deliberat, în zonele care-i interesează
• scot maxim din fiecare experiență de învățare punând întrebări pertinente și implicându-se
• aplică ce au învățat astfel încât să vadă ce funcționează pentru ei și în ce fel
• fac cu plăcere lucruri noi pentru a câștiga experiență și a progresa
• când nu înțeleg despre ce este vorba pun întrebări chiar cu riscul de a părea naivi
• nu se dau cunoscători indiferent de subiect, acceptă puncte diferite de vedere

Chiar dacă vrei cu adevărat să progresezi, să-ți dezvolți abilitățile, să acumulezi cunoștințe noi, este complicat să o faci de unul singur. Ori îți inventezi scuze că ai altceva  urgent de făcut și amâni, ori te apuci de treabă și dai peste câte un concept pe care nu-l înțelegi și te blochează, ori ai nevoie de exemple ca să înțelegi mai bine sau de un specialist care să te ajute să aplici practic ceea ce tocmai ai înțeles teoretic.

Pentru o organizație care vrea să-și atingă obiectivele asigurarea accesului angajaților ei la educație nu este suficient. Este imperativ să existe atât o cultură a învățării, cât și o atitudine a managementului de top care să încurajeze procesul de învățare și să răsplătească oamenii dispuși să devină mai buni învățând.

Mai mult, e bine să fie create condiții pentru a învăța în grup, fie la cursuri, workshopuri sau intervenții facilitate, fie la întâlniri interne pentru rezolvarea problemelor, luarea deciziilor, stabilirea planurilor de acțiune sau evaluarea stadiului proiectelor aflate în desfășurare.

În aceste situații participanții învață mai rapid, mai ușor, pentru că au acces la experiențe, cunoștințe și puncte de vedere diferite care ajută la fixarea cunoștințelor noi. Se discuta deschis despre lecțiile trecutului, se colaborează mai bine, se pot face experimente într-un mediu sigur, se analizează scenarii alternative.

Dacă vrei să fii din ce în ce mai bun ești obligat să înveți, să înțelegi și să aplici concepte noi, mereu. Nu căuta scurtături miraculoase sau rețete infailibile de succes pentru că nu există. Presupunând că ești un șef care-și propune să ducă spre succes o echipă eficientă, amintește-ți că învățarea este o investiție, nu o cheltuială.

Gândește așa și o să-ți fie mai simplu să identifici, apoi să pui în practică, cele mai bune soluții.