Leadership și relațiile dintre oameni

Oamenii nu pot să-și lase, oricât de mult ar vrea, la ușa instituției unde cu onoare dau cu sapa pasiunile, interesele, valorile sau principiile personale. Contrar credinței unor șefi mai puțin experimentați omul nu se debarasează de identitatea și preocupările lui pe parcursul orelor de lucru, ca să redevină el însuși când pleacă spre casă.

Înțelegerea faptului că suntem umani tot timpul, nu numai de la 5 p.m. încolo, ajută sau încurcă managerii care vor să creeze o relație cât mai bună cu subalternii lor și pricep ce înseamnă cu adevărat leadership. O conlucrare eficace, o comunicare deschisă și colaborare bazată pe nevoia de a atinge scopul comun se obțin doar în condițiile în care relația dintre oameni este suficient de puternică ca să susțină multă încrederea reciprocă.

Pentru a construi încrederea reciprocă este nevoie ca liderul să-ți cunoască oamenii dincolo de aparențe sau de reacțiile lor superficiale. Să înțeleagă că fiecare om are aspirații, ținte și interese pe baza cărora se pot construi relații trainice și productive. Să nu ignore nevoile umane naturale cum ar fi autonomia, afilierea, recunoașterea sau nevoia fiecăruia de a-și aduce aportul la atingerea obiectivelor. Să-i pese de omul din spatele subalternului cu adevărat și să se conecteze cu el cât de profund este posibil.

Calea relațiilor trainice între oameni bazate pe cunoaștere și încredere reciprocă nu este în nici un caz cea mai simplă din lume pentru că presupune efort și deschidere din partea tuturor celor implicați. În plus cere seriozitate, respectarea angajamentelor asumate și responsabilitatea părților indiferent de poziția lor ierarhică. Ea aduce agilitate și flexibilitate atât la nivel individual cât și la nivelul întregii echipe permițând eficiență mărită atât în activitatea curentă cât și în abordarea proiectelor.

Nu te poți baza decât pe autoritatea pe care ceilalți ți-o conferă și recunosc ca urmare a rezultatelor obținute și a experiențelor comune avute. Te poți baza, și așteptările nu-ți vor fi înșelate, pe responsabilitatea omului care are încredere în tine cu mult mai mult decât pe bonusuri sau premieri, pentru că el își dorește să te poată privi în ochi indiferent de rezultat.

Ce pot să facă conducătorii pentru care relațiile cu angajații nu au nicio valoare și nici nu vor să-și bată capul cu fițe și figuri despre oameni și nevoile lor? Cei care iubesc autocrația, ambiguitatea, regulile și procedurile pe care le pot manipula oricând și oricum își doresc? Cei care vor să–și păstreze adulatorii și favoriții continuând să decidă discreționar, să nu-și asume riscuri și să vopsească adevărul așa cum îi aranjează?

Pot să-și vadă de treabă ca și până acum și să se roage ca timpul și circumstanțele să mai aibă răbdare cu ei. Să spere ca subordonații lor, pe care îi tratează ca pe niște rotițe în mecanism, vor avea în continuare înțelepciunea să le ignore nesimțirea, impotența profesională și socială și instabilitatea emoțională. Leadership-ul nu este un sport pentru nechemați.