Ne confruntăm frecvent cu situații pe care nu le înțelegem cu adevărat, nu pentru că am fi stupizi, ci pentru că ne lipsesc informații. Reacția instinctivă este să completăm informațiile, lipsă, cu presupuneri.

Ne simțim datori față de noi înșine să analizăm întregul înainte să luăm decizii. Și dacă întregul bazat pe fapte este incomplet, nu-i nimic, creăm noi unul bazat pe câte fapte avem și-l burdușim cu idei preconcepute cât încape. Apoi dăm cu barda.

În ce fel ne ajută, în business, să acționăm conform presupunerilor noastre neverificate? În niciun fel pentru că în 90% din cazuri vom fi pe arătură.

Există riscul major să creăm o furtună într-un pahar de apă reacționând disproporționat, să ne facem „prieteni” pe viață din colegii pe care atitudinea noastră îi nedreptățește.

Avem toate șansele să arătăm ridicol. Ca niște amatori sau chiar mai rău, ca niște posedați de demoni care își propun să-și impună ideile pentru că strigă primii și o fac mai tare și mai insistent decât ceilalți.

De ce presupunerile noastre sunt greșite de cele mai multe ori? Pentru că nu putem citi gânduri. Pentru că nu știm, fără să întrebăm, ce motivează oamenii cu care lucrăm, ce știu sau ce simt ei în situația dată. Nu știm nici ce informații au avut la îndemână sau ce presiuni din exterior i-au împins spre calea de acțiune aleasă.

Ce putem face ca să evităm să folosim presupuneri? Să punem întrebări. E posibil ca răspunsurile pe care le primim să nu fie pe placul nostru. Sau să nu fie ce ne-am închipuit. În schimb, ne vor permite să acționăm conform realității din teren, nu conform reprezentării noastre despre realitate.

Cum punem întrebările ca să nu fim percepuți ca agresori sau anchetatori? Folosind un limbaj care să reflecte intenția de a descoperi informații, nu intenția de a stabili vinovați. „Ce te-a făcut să amâni întâlnirea de astăzi?” este mai productiv decât „de ce mi-ai tras țeapă, din nou, cu întâlnirea de astăzi?”. Să nu uităm că „tonul face muzica”.

Știm precis doar ceea ce se bazează pe fapte. Fie că ești egocentric sau empatic, este improbabil, să știi, cu siguranță, de ce o altă persoană a luat o anumită decizie.

Poți să presupui, dar riscul să greșești este mare. Acționând  doar în baza prepunerilor neverificate ai șanse bune să pari cel puțin nepoliticos și, cu siguranță, vei înrăutăți atât situația, cât și relația. Vorbele grele aruncate cu ușurință, bazate pe scenarii apocaliptice închipuite, distrug comunicarea și relațiile dintre oameni.

Ele aduc confuzie și conflict în organizație. Să ne bizuim reacțiile pe fapte, să punem cele mai potrivite întrebări, să ascultăm cu atenție răspunsirile și să urăm „vaya con dios” presupunerilor neverificate.