Dacă ești un CEO mai slab de înger, ajuns spre capătul puterilor, renunți nu numai la punerea în practică a unei strategii dar și la ultimele rudimente de planificare care mai dădeau un pic de substanță ideii că tu îți conduci compania, nu circumstanțele. Stingi lipsit de entuziasm focurile pe măsură ce apar, te mulțumești să fii reactiv, să consumi resursele limitate ale organizației fără un scop precis.