Trei stegulețe roșii

Scriem mult, tot mai mult. Nu cu pixul sau creionul pe hârtie, ci din tastatură și butoane, pentru mai multă rapiditate. Din păcate însă, viteza ne face neglijenți la calitatea scrisului. „Nu contează cum scriu”, veți zice, „important este ceea ce am de spus și faptul că-mi pot trimite mesajele în spațiul virtual, spre lume”.

Îmi permit să cred altceva. Când scriem neglijent, neatent, e bine să știm că nu doar conținutul mesajului nostru ajunge la destinatar, ci și forma lui. Altfel spus, cine ne citește își poate face o părere proastă despre noi, oricât de deșteaptă ne-ar fi ideea, doar pentru că am pus o virgulă între subiect și predicat ori am folosit „targhet” în loc de target.

Pe de altă parte, faptul că nu stăpânim la perfecțiune normele limbii materne nu trebuie să ne descurajeze la scris. De aceea, pentru reducerea stresului și o minimală „igienă” a scriiturii, vă aduc în atenție câteva dintre cele mai frecvent întâlnite greșeli și vă propun câteva soluții.

Decât – doar, numai

„Decât”

• este un adverb restrictiv (nu trebuie să rețineți, neapărat, asta);
• se folosește în construcțiile negative (asta trebuie să țineți minte!);
• exemple:
  • Nu am primit decât un email astăzi.
  • Chiar dacă nu are decât 17 ani, știe deja trei limbi străine.

„Doar”, „numai”

• sunt tot adverbe restrictive, dar se folosesc în construcții pozitive (de ținut minte!)
• exemple:
  • Am primit doar/numai un email astăzi.
  • Deși are doar/numai 17 ani, știe deja trei limbi străine.

Incorect se folosește cel mai des adverbul „decât”. Astfel, el apare în propoziții afirmative (pozitive), acolo unde „doar” sau „numai” erau cele corect de folosit.

Exemple:

• Am primit decât un email astăzi.
• Deși are decât 17 ani, știe deja trei limbi străine.

Nu am întâlnit până acum și situația inversă, în care „doar” sau „numai” să apară în negații. Folosirea incorectă a lui „decât” nu e de dată recentă. Sunt ani buni de când și-a făcut loc în limba română scrisă sau vorbită. Nu o dată, lingviștii și oamenii de presă au ridiculizat-o. S-a mers până acolo, încât niște jurnaliști cu simțul umorului, mizând pe niște cititori aidoma lor, au creat o publicație intitulată chiar așa: „Decât o revistă”. Sau, pe scurt, „DOR”. Mă întreb însă câți mai știu că numele ales este o ironie la adresa celor care comit păcatul „decât”. Și dacă nu cumva faptul că o copertă de revistă își face brand dintr-un delict de limbă nu-l consacră pe acesta definitiv ca fiind corect?!

Pe care – care

Foarte des, se pot citi și auzi propoziții incorecte, precum cea de mai jos:

• Emailul care l-am primit astăzi mi-a adus o veste bună.

(Păcat de vestea bună primită, dacă omul se exprimă astfel…)

Pronumele relativ „care”, folosit cu funcția de complement direct, trebuie însoțit de prepoziția „pe”. Exemplu corect:

• Emailul pe care l-am primit astăzi mi-a adus o veste bună.

Prepoziția „pe” face diferența între rolul de complement direct și cel de subiect. Ca să mă fac mai ușor înțeleasă, vă voi aminti două lucruri învățate la școală. Subiectul arată cine face acțiunea (verbul), iar complementul direct arată asupra cui se exercită acțiunea exprimată de verb.

Deci, dacă vreau să fac din „emailul” subiect, scriu: „Emailul care mi-a adus vestea bună…”. Iar dacă subiectul sunt eu și „emailul” este doar complementul direct, introdus prin „pe care”, scriu: „Emailul pe care l-am primit astăzi…”.

Poate părea complicat de reținut, mai ales dacă nici în generală nu ne-a prea plăcut gramatica. Sugestia mea este ca măcar să rețineți că e o problemă cu acest „care” și să vă opriți două secunde înainte de a-l spune/scrie, gândindu-vă puțin. Stegulețul roșu vă va ridica nivelul de atenție și, în timp, vă veți corecta.

Ca și

Interesant este că, dacă în unele cazuri scriem neîngrijit, în altele exagerăm cu grija. Un exemplu de acest gen este formula „ca și”, cu sensul de „în calitate de”. Ea s-a născut din teama de a nu face vreo cacofonie. Așa încât, în cazurile în care este nevoie să se spună/scrie: „ca consultant” sau „ca coleg”, „ca” a fost înlocuit de „ca și”. Se evită, într-adevăr, cacofonia, dar sună la fel de rău.

Formula s-a extins, apoi, și la cazurile în care nu există nici un pericol de cacofonie. Astfel, se spune greșit: „ca și medic personal”, „ca și ministru”, „ca și avocat” etc., deși era suficient și corect să se folosească doar „ca”.

Pentru a evita astfel de greșeli, dar și posibilele cacofonii, vă recomand să alegeți expresia „în calitate de” sau „drept”.

O altă variantă ar să inserați unul sau mai multe cuvinte potrivite contextului, în locul cu pricina. De exemplu: „ca unul dintre colegii săi de departament”, „ca singurul consultant în domeniu”, „ca cea mai veche cunoștință din oraș” etc.

Se mai poate evita cacofonia, dar și folosirea lui „ca și”, înlocuind termenul cu un sinonim.

Deocamdată, atât. Vor mai fi, poate, ocazii să vă scriu, iar greșeli de semnalat se află, cu duiumul. Încerc să nu fiu prea aspră, judecându-le. Le pun, cum am mai spus, pe seama grabei și a neglijenței. Și cum nu ne place să ne atragă cineva atenția că ne-a rămas lipită de dinți o bucățică de salată, după ce ne-am ridicat de la masă, ar trebui să devenim la fel de sensibili și față de observațiile pe care ni le atragem scriind cu greșeli. Nu e nevoie de un prea mare efort de memorare, ci doar de puțină atenție și grijă la stegulețe.

Rodica Nicolae